Iubire Divina

V3.107 Doar iubirea activă și rodnică este iubirea de durată și adevărată. Să lăsăm faptele altora în pace până în ziua Judecății (19 august 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, iubitul meu Isus s-a arătat dornic să mă învețe și, dându-mi un exemplu, mi-a spus: „Fiica Mea, dacă un tânăr și-ar lua o soție și aceasta, fiind îndrăgostită de el, și-ar dori să fie mereu împreună, fără să se detașeze o clipă, fără să se preocupe de datoriile unei soții pentru a-l face fericit pe acest tânăr, ce ar spune acesta? Ar aprecia iubirea acesteia, dar desigur, nu ar fi mulțumit de conduita ei, pentru că acest mod de a iubi n-ar fi altceva decât o iubire sterilă, fără rod, care ar provoca daune bietului tânăr în loc de roade și, încetul cu încetul, această iubire ciudată l-ar plictisi mai degrabă decât i-ar face plăcere, pentru că toată satisfacția acestei iubiri ar aparține tinerei.

            Și pentru că iubirea sterilă nu are lemne care să alimenteze focul, în curând s-ar face scrum, pentru că numai iubirea operantă este trainică, -alte iubiri ca fumul zboară în vânt- și apoi se înfurie, și ajunge să nu-i pese și poate să disprețuiască ceea ce atât de mult iubea. Astfel este purtarea acelor suflete care au grijă numai de ele însele, adică spre satisfacția lor, spre entuziasmul lor şi tot ceea ce le mulţumeşte, spunând că aceasta reprezintă iubirea lor pentru Mine, de fapt este toată satisfacţia lor, pentru că se vede prin fapte că nu se îngrijesc de interesele Mele şi de lucrurile care Îmi aparțin și dacă cumva le lipsește ceea ce le satisface, nu le pasă deloc de Mine și ajung chiar să Mă ofenseze. Ah, fiică, numai iubirea activă este cea care îi deosebește pe iubitorii adevărați de cei falși, încât tot restul este fum”.

            În timp ce spunea aceasta, vedeam persoane și parcă aș fi vrut să am grijă de ele, dar Isus m-a distras de la aceasta spunându-mi: „Nu te implica în faptele altora, să-i lăsăm în pace, pentru că orice lucru are timpul lui. Când va fi timpul judecății, atunci va fi timpul să se discearnă toate lucrurile, care cernându-se foarte bine, vor fi cunoscute: grâul, paiele și sămânța sterilă și dăunătoare. Oh, câte lucruri care par ca grâul vor fi descoperite în ziua aceea ca fiind paie și semințe sterile, demne doar să fie aruncate în foc!”.

Matei 7,16-20: După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

Matei 7,21: Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.

V3.101 Isus îi dă alinare Luisei în amărăciunile ei. În Isus nu poate exista cruzime, ci doar iubire (25 iulie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață, adorabilul meu Isus a venit și mi-a arătat o mașină unde părea că se zdrobeau foarte multe membre umane și [am văzut] ca două semne în aer cu pedepse care îngrozeau. Cine poate spune întristarea inimii mele văzând toate acestea? Dar binecuvântatul Isus, văzându-mă atât de mâhnită, mi-a spus: „Fiica Mea, să ne îndepărtăm puțin de ceea ce ne mâhnește atât de mult și să ne alinăm jucându-ne puțin împreună”. 

Cine poate spune ce s-a petrecut între mine și Isus în acest joc, subtilitățile iubirii, stratagemele, sărutările, mângâierile pe care le-am dat unul altuia? Cu toate că iubitul meu Isus m-a întrecut, pentru că fiind slăbită cedam, este foarte adevărat că, neputând să conţin în mine ceea ce El îmi dădea, am spus: „Iubitul meu, destul, destul, că nu mai pot, leșin, sărmana mea inimă nu e suficient de largă pentru a putea primi atât de mult, așadar, este suficient deocamdată”. 

Apoi, vrând să-mi reproșeze despre ce am vorbit zilele trecute, mi-a spus în mod dulce: „Vreau să-ți aud plângerile, spune-Mi, spune-Mi, sunt Eu crud? Iubirea Mea s-a schimbat în cruzime pentru tine?” 

Și eu, roșind toată, am spus: „Nu, Doamne, nu ești crud când vii, dar voi spune că ești crud atunci când nu vii”. 

Zâmbind la cuvintele mele, a adăugat: „Totuși continui să spui că atunci când nu vin, sunt crud? Nu, nu, nu poate exista nicio cruzime în Mine, ci totul este iubire; și să știi că, dacă este așa cum spui tu, acea cruzime reprezintă cea mai mare iubire”.

V3.84 Isus, unind în Sine Natura Divină și natura umană, a unit iubirea lui Dumnezeu (în a-i oferi satisfacție) cu cea a aproapelui [omului] (mântuindu-l) și a făcut o singură poruncă din aceasta. În ce moment ajunge iubirea Sa în a se sacrifica pentru om (18 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuând să nu vină, am încercat să meditez misterul biciuirii. În timp ce făceam aceasta, tocmai l-am văzut pe binecuvântatul Isus, complet rănit și picurând sânge, care mi-a spus: „Fiica Mea, cerul cu întreaga creație îți arată iubirea lui Dumnezeu; Trupul Meu rănit îți arată iubirea pentru aproapele, atât de mult încât, unind Umanitatea Mea cu Divinitatea, din cele două naturi am făcut doar una și le-am făcut de nedespărțit, pentru ca nu doar să satisfacem dreptatea dumnezeiască, dar am lucrat [și] pentru mântuirea oamenilor. Și pentru a-i face pe toți să-și asume această obligație de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, nu am dat doar o singură obligație, dar am ajuns să dau o poruncă divină. Deci rănile Mele și sângele Meu sunt foarte multe limbi care învață pe fiecare modul de a se iubi [unii pe ceilalți] și obligația pe care o au toți ca să aibă grijă de salvarea celorlalți”.

            După aceea, luând un aspect mai trist, a adăugat: „Ce tiran nemilos este iubirea pentru Mine, pentru că, nu mi-am petrecut doar întregul curs al vieții Mele muritoare în sacrificii continue, încât să mor însângerat pe cruce, ci m-am oferit victimă eternă în sacramentul Euharistiei. Și nu doar atât, ci pe toate membrele Mele preferate le țin victime vii în suferință constantă, implicate în mântuirea oamenilor, precum te-am ales și pe tine dintre mulți, pentru a te ține sacrificată din iubire pentru Mine și pentru oameni. Ah, da, Inima Mea nu va găsi nici liniște, nici odihnă, dacă nu găsește omul. Dar omul, omul, cum îmi corespunde? Cu imense ingratitudini!”

            Spunând acestea, a dispărut.

In Holy Communion, Christ can draw us close so that we can rest our head on His breast, like St. John, and rest beside Christ in utter peace, joy and fulfilment.

Code: T-07352A-BW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.78 Durerea și violența pe care le simte Isus (ca în Ghețemani), luptând între Dreptatea Sa şi Iubirea Sa atunci când pedepsește (6 iunie 1900)

vointadivina3Un comentariu

Din moment ce adorabilul meu Isus continua să nu se arate cu claritate, după ce am primit Împărtășania în această dimineață, Confesorul a avut intenția să fiu răstignită. În timp ce eram în acele suferințe, binecuvântatul Isus, fiind atras de durerile mele, s-a arătat cu claritate.

O, Dumnezeule, cine poate spune chinurile pe care le suferea Isus și starea intensă în care se afla, pentru că în timp ce era obligat să trimită pedepse, îi părea rău, pentru că nu voia să le trimită? Era de plâns, văzându-L în această stare; dacă oamenii ar putea să-L vadă, chiar dacă inimile lor ar fi de piatră, s-ar fărâma din duioșie, ca o sticlă fragilă. Prin urmare am început să-L rog să se calmeze și să fie mulțumit să mă facă să sufăr ca să cruțe poporul.

Apoi am adăugat: „Doamne, dacă nu vrei să asculți rugăciunile mele, înseamnă că merit. Dacă nu vrei să ai compasiune pentru popoare, ai dreptate, pentru că sunt mari fărădelegile noastre, dar eu îți cer harul să ai compasiune de Tine însuți, calmează-Ți furia pe care o ai, [când] pedepsești imaginile Tale. Ah, da, îți cer din iubire pentru Tine, să nu trimiți pedepse, încât să iei pâinea copiilor Tăi și să-i faci să piară. Ah, nu, nu face parte din natura Inimii Tale să lucrezi astfel! Iată de ce simți această constrângere, care ți-ar da moartea, dacă ar avea putere”.

Iar El, complet îndurerat, mi-a spus: „Fiica Mea, dreptatea este cea care Mă obligă, iar iubirea pe care o am față de oameni Mă obligă și mai mult, încât Inima Mea moare de mâhnire, pedepsind creaturile”.

Iar eu: „De aceea, Doamne, descarcă dreptatea asupra mea, iar iubirea Ta nu va fi niciodată constrânsă de dreptate și nu se va găsi în contradicție cu pedepsirea oamenilor, căci, într-adevăr, ce vor face dacă împlinești ceea ce mă faci să înțeleg, încât să usuci tot ce este necesar pentru hrana omului? Oh, Te rog, lasă-mă pe mine să sufăr și să-i cruți pe ei, dacă nu în totalitate, măcar în parte!” 

Și Isus, de parcă ar fi fost forțat de rugăciunile mele, s-a apropiat de gura mea și a turnat din a Sa puțină amărăciune densă și dezgustătoare încât, de îndată ce am înghițit, mi-a provocat multe feluri de dureri, încât simțeam că mor1. Atunci, binecuvântatul Isus a oftat de parcă s-ar fi ușurat de o [mare] greutate și, dacă nu m-ar fi sprijinit în acele dureri, aș fi rămas victimă (și totuși nu fusese decât puțin ceea ce turnase2; ce se va alege de Inima Sa adorabilă, care conținea atât de multe?).

Apoi mi-a spus: „Fiica Mea, dreptatea Mea hotărâse să distrugă totul, dar acum, revărsându-se puțin peste tine, de dragul tău, îi acordă o treime din ceea ce are nevoie omul pentru hrană”.3 

Iar eu: „Ah, Doamne, e prea puțin, măcar jumătate!” Și El: „Nu, fiica Mea, mulțumește-te”. Iar eu: „Nu, Doamne, dacă nu vrei să mă mulțumești pentru toată lumea, măcar mulțumește-mă pentru Corato și pentru cei care îmi aparțin”.

Și Isus: „Astăzi se pregătește o grindină care trebuie să facă pagube mari. Rămâi cu durerile crucii; ieși din tine și sub formă de răstignită, mergi în aer și pune pe fugă demonii de deasupra orașului Corato, pentru că nu vor putea rezista formei răstignirii și vor merge în altă parte”.

Așadar, am ieșit din mine, răstignită, și am văzut grindina și fulgerele care erau pe cale să se dezlănțuie deasupra orașului Corato. Cine poate spune frica demonilor, care au fugit la vederea trupului meu răstignit, și cum își mușcau degetele de mânie și veneau împotriva Confesorului, fiindcă azi dimineață mi-a dat ascultarea de a suferi răstignirea, pentru că pe mine nu mă puteau atinge; într-adevăr au fost nevoiți să fugă de mine datorită semnului Răscumpărării pe care l-au văzut. Așadar, după ce i-am pus pe fugă, am revenit în mine, având o bună parte din suferință. Să fie totul pentru slava lui Dumnezeu.

  1. Ezechiel 2,7-10: Spune-le cuvintele mele, fie că te vor asculta, fie că vor refuza, pentru că ei sunt niște răzvrătiți. 8 Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ți spun! Nu fi răzvrătit ca această casă răzvrătită! Deschide-ți gura și mănâncă ceea ce eu îți dau! 9 M-am uitat și, iată, era o mână întinsă spre mine, iar în ea, un sul de carte. 10 El l-a desfășurat înaintea mea și, iată, era scris și pe față, și pe spate: erau scrise pe el lamentațiuni, gemete și vaiete. ↩︎
  2. Apocalips 10,8-11: Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”. 9 M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”. 10 Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune. 11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la popoare, naţiuni, limbi şi multe regate”. ↩︎
  3. Geneza 18,31-33: [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”. 32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!” 33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă. ↩︎

Christ understands all our griefs and sorrows. When Christ prayed to His Father in Gethsemane, He was thinking not only of the horrors which lay ahead, but also about the wonderful joys of earthly life that He would soon be leaving behind. He was joyful about going home to Heaven, but His heart ached at the thought of leaving earthly friendships and earthly beauty.

Code: T-11285-CW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.41 Cu Isus este nevoie de multă răbdare. Puritatea se obține cu mortificare și suferințe (21 februarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, iubitorul meu Isus a început obișnuitele Sale întârzieri. Să fie mereu binecuvântat chiar dacă vine în întârziere. Într-adevăr e nevoie de răbdarea unui sfânt ca să poți suporta și este suficient să ai de-a face cu Isus ca să vezi de câtă răbdare este nevoie. Cei care nu încearcă nu pot să creadă și este aproape imposibil să nu ai câteva mici nemulțumiri în ce Îl privește.

            Așadar, după ce am avut răbdare să-l tot aștept, a venit în cele din urmă și mi-a spus: „Fiica Mea, darul purității nu este un dar natural, ci este harul obținut, iar acest lucru se obține devenind prietenos; iar sufletul devine astfel, [doar] cu mortificare și suferințe. Oh, cât de prietenos devine sufletul mortificat și suferind! Oh, cât de transparent este! Iar Eu simt foarte multă simpatie că ajung la nebunie față de el și-i ofer tot ce vrea. Tu, când Îmi simți lipsa, suferi pentru această lipsă, din iubire față de Mine, care este suferința cea mai dureroasă pentru tine, iar Eu voi simți mai multă admirație decât înainte și îți voi oferi noi daruri”.

Romani 12,1-2: Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!