Dulcele meu Isus, întârzia [și eu], mă temeam că din nou nu o să mai vină, dar deodată a venit spre surprinderea mea și mi-a spus:
„Draga Mea, vrei să știi când se săvârșește o lucrare pentru persoana iubită? Când întâlnește sacrificii, amărăciuni și durere, [cineva] are virtutea să le schimbe în dulcețuri și delicii, pentru că aceasta este natura adevăratei iubiri, să transformi durerile în bucurii și amărăciunea în dulcețuri. Dacă se experimentează contrariul, este un semn că nu acționează iubirea adevărată. Oh, câte lucrări se spune că se fac pentru Dumnezeu, dar când se întâlnesc cu aceste [amărăciuni], dau înapoi; astfel se demonstrează că nu erau făcute pentru Dumnezeu, ci pentru interesul propriu și pentru plăcerea pe care o simțeau”.
Apoi a adăugat: „În general, se spune că voința proprie devastează orice lucru și infectează cele mai sfinte lucrări. Și chiar această voință proprie, dacă este conectată cu Voința lui Dumnezeu, atunci nu există nicio altă virtute care să o poată depăși, pentru că acolo unde există voință, există viață în a face binele, dar acolo unde nu există voință, există moarte în a lucra, sau se va lucra cu dificultate ca și cum ar fi în agonie”.

