V3.84 Isus, unind în Sine Natura Divină și natura umană, a unit iubirea lui Dumnezeu (în a-i oferi satisfacție) cu cea a aproapelui [omului] (mântuindu-l) și a făcut o singură poruncă din aceasta. În ce moment ajunge iubirea Sa în a se sacrifica pentru om (18 iunie 1900)

            Continuând să nu vină, am încercat să meditez misterul biciuirii. În timp ce făceam aceasta, tocmai l-am văzut pe binecuvântatul Isus, complet rănit și picurând sânge, care mi-a spus: „Fiica Mea, cerul cu întreaga creație îți arată iubirea lui Dumnezeu; Trupul Meu rănit îți arată iubirea pentru aproapele, atât de mult încât, unind Umanitatea Mea cu Divinitatea, din cele două naturi am făcut doar una și le-am făcut de nedespărțit, pentru ca nu doar să satisfacem dreptatea dumnezeiască, dar am lucrat [și] pentru mântuirea oamenilor. Și pentru a-i face pe toți să-și asume această obligație de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, nu am dat doar o singură obligație, dar am ajuns să dau o poruncă divină. Deci rănile Mele și sângele Meu sunt foarte multe limbi care învață pe fiecare modul de a se iubi [unii pe ceilalți] și obligația pe care o au toți ca să aibă grijă de salvarea celorlalți”.

            După aceea, luând un aspect mai trist, a adăugat: „Ce tiran nemilos este iubirea pentru Mine, pentru că, nu mi-am petrecut doar întregul curs al vieții Mele muritoare în sacrificii continue, încât să mor însângerat pe cruce, ci m-am oferit victimă eternă în sacramentul Euharistiei. Și nu doar atât, ci pe toate membrele Mele preferate le țin victime vii în suferință constantă, implicate în mântuirea oamenilor, precum te-am ales și pe tine dintre mulți, pentru a te ține sacrificată din iubire pentru Mine și pentru oameni. Ah, da, Inima Mea nu va găsi nici liniște, nici odihnă, dacă nu găsește omul. Dar omul, omul, cum îmi corespunde? Cu imense ingratitudini!”

            Spunând acestea, a dispărut.

In Holy Communion, Christ can draw us close so that we can rest our head on His breast, like St. John, and rest beside Christ in utter peace, joy and fulfilment.

Code: T-07352A-BW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.66 Nu te teme de suferință. Euharistia și Crucea (1 mai 1900)

            După ce am primit Împărtășania, dulcele meu Isus și-a arătat toată amabilitatea și, întrucât Confesorul părea că avea intenția să fiu răstignită, firea mea simțea aproape o respingere de a mă supune. Totuși, pentru a mă încuraja, dulcele meu Isus mi-a spus:

„Fiica Mea, dacă Euharistia este garanția gloriei viitoare, Crucea este plata pentru a o cumpăra. Dacă Euharistia este o sămânță care previne coruperea și este ca acele ierburi aromate cu care se ung cadavrele, ele nu rămân deformate și [Euharistia] dăruiește nemurire sufletului și trupului. Crucea îl înfrumusețează și devine atât de puternic încât, dacă [sufletul] face datorii, este scutit de ele și cu o mai mare siguranță se restituie în scris datoria făcută, și după ce a plătit orice datorie, aceasta formează pentru suflet tronul cel mai strălucitor pentru gloria viitoare. Ah, da, Crucea și Euharistia se reunesc și una lucrează mai puternic decât cealaltă”.

            Apoi a adăugat: „Crucea este patul Meu înflorit, nu pentru că nu am suferit spasme atroce, ci pentru că prin Cruce, nășteam multe suflete pentru har, vedeam că apar atâtea flori frumoase care produceau foarte multe roade cerești. Așadar, văzând atât de mult bine, țineam acel pat al durerii spre încântarea Mea, bucurându-Mă de cruce și suferință. Și tu, fiica Mea, acceptă durerile precum delicii, și bucură-te să fii răstignită în crucea Mea. Nu, nu, nu vreau să-ți fie frică de suferință, ca și cum ai vrea să lucrezi ca o leneșă; hai, curaj, lucrează cu vitejie și expune-te tu însăți suferinței”.

            În timp ce El spunea astfel, îl vedeam pe bunul meu Înger care era pregătit să mă răstignească și eu singură mi-am întins brațele și Îngerul m-a răstignit. Oh, cum se bucura bunul Isus de suferința mea și cât de mulțumită eram că puteam să-i fac pe plac lui Isus, eu, care eram un suflet atât de sărman! Îmi părea că este o mare onoare pentru mine să sufăr din iubire pentru El.

V3.64 Sacramentul Euharistiei reprezintă rodul Crucii. Isus dorește să găsească în Luisa continuarea Patimii Sale, nu într-un mod mistic, ci real (24 aprilie 1900)

            În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, Confesorul părea să aibă intenția de a mă face să sufăr răstignirea și deodată l-am văzut pe Îngerul păzitor, care m-a întins pe cruce ca să sufăr.

            După aceasta, l-am văzut pe dulcele meu Isus, care mă compătimea și mi-a spus: „Eu sunt răcorirea ta, iar suferința ta este răcorirea Mea” și mi-a arătat o mulțumire nespusă în ce privește suferința mea și a Confesorului, care, împreună cu ascultarea pe care mi-a dat-o să sufăr, îi adusese acea alinare.

            Apoi a adăugat: „Întrucât sacramentul Euharistiei este rodul Crucii, Mă simt mai dispus să-ți dau suferința când îmi primești Trupul, pentru că îmi pare că te văd că suferi nu din punct de vedere mistic, ci în mod real; patima Mea este în mod continuu pentru binele sufletelor, iar aceasta este o mare alinare pentru Mine, pentru că primesc adevăratul rod al Crucii și al Euharistiei Mele”.

            După aceea a spus: „Până în prezent, a fost ascultarea care te-a făcut să suferi; vrei să Mă binedispun puțin reînnoindu-ți răstignirea cu propria Mea mână?” Și eu, deși mă simțeam foarte suferindă și fiind încă proaspete durerile crucii, care mi-au fost reînnoite, am spus: „Doamne, sunt în mâinile Tale, fă din mine ceea ce vrei”. Atunci Isus, foarte mulțumit, a început să-mi pironească din nou mâinile și picioarele cu acele cuie; simțeam o mare intensitate a durerii, încât nu știu cum am rămas vie, dar am fost fericită pentru că îl mulțumeam pe Isus.

            Așadar, după ce mi-a bătut din nou cuiele, așezându-se lângă mine, a început să spună: „Ce frumoasă ești! Dar cât de mult crește frumusețea ta în suferința ta! Oh, ce dragă îmi ești! Ochii Mei sunt impresionați privindu-te, pentru că văd în tine propria Mea imagine1”.

            Și spunea atât de multe alte lucruri, încât ar fi inutil să le spun, mai întâi pentru că sunt rea2, în al doilea rând, pentru că, nevăzându-mă așa cum îmi spune Domnul, simt o confuzie și o roșeață în a spune aceste lucruri, așa că sper ca Domnul să mă facă cu adevărat bună și frumoasă, și apoi, diminuând roșeața mea, voi putea să le descriu; de aceea pun punct.

  1. 2 Corinteni 3,16-18: Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte, căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios aşa cum dă Duhul Domnului. ↩︎
  2. in sensul ca se simtea nevrednica, imperfecta pentru aceasta misiune. ↩︎