În această dimineață, iubitorul meu Isus a început obișnuitele Sale întârzieri. Să fie mereu binecuvântat chiar dacă vine în întârziere. Într-adevăr e nevoie de răbdarea unui sfânt ca să poți suporta și este suficient să ai de-a face cu Isus ca să vezi de câtă răbdare este nevoie. Cei care nu încearcă nu pot să creadă și este aproape imposibil să nu ai câteva mici nemulțumiri în ce Îl privește.

            Așadar, după ce am avut răbdare să-l tot aștept, a venit în cele din urmă și mi-a spus: „Fiica Mea, darul purității nu este un dar natural, ci este harul obținut, iar acest lucru se obține devenind prietenos; iar sufletul devine astfel, [doar] cu mortificare și suferințe. Oh, cât de prietenos devine sufletul mortificat și suferind! Oh, cât de transparent este! Iar Eu simt foarte multă simpatie că ajung la nebunie față de el și-i ofer tot ce vrea. Tu, când Îmi simți lipsa, suferi pentru această lipsă, din iubire față de Mine, care este suferința cea mai dureroasă pentru tine, iar Eu voi simți mai multă admirație decât înainte și îți voi oferi noi daruri”.

Romani 12,1-2: Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!