Voința Divină

[Prizonierul meu Isus, m-am trezit și nu Te găsesc. Inima îmi bate foarte puternic, cu o dorință puternică, de iubire… Spune-mi, unde ești? Îngerul meu, du-mă în casa lui Caiafa. Dar înconjur și iar înconjur, caut peste tot și nu Te găsesc… Iubirea mea, grăbește-Te, mișcă cu mâinile Tale lanțurile cu care ții legată inima mea de a Ta și atrage-mă spre Tine, ca astfel să pot zbura, să vin, să mă arunc în brațele Tale. Iar Tu, Isuse, Iubirea mea, impresionat de vocea mea și voind compania mea, deja mă atragi și văd că Te-au dus în închisoare… În timp ce inima mea tresaltă de bucurie pentru că Te-a găsit, o simt rănită de durere, văzând starea în care Te-au adus.

Te văd cu mâinile legate la spate de o coloană, cu picioarele legate și strânse; văd Fața Ta Preasfântă învinețită, umflată și sângerândă din cauza oribilelor palme primite… Ochii Tăi foarte puri sunt învinețiți, pupila Ta este obosită și tristă din cauză că nu ai dormit, părul Tău este încâlcit tot, Preasfânta Ta Persoană este în întregime zdrobită și, în plus, nu Te poți ajuta și curăța pentru că ești legat… Iar eu, o, Isuse al meu, într-un sughiț de plâns, îmbrățișând picioarele Tale, spun: „Vai, în ce stare ai ajuns, o, Isuse!”

Și Isus, uitându-se la mine, Îmi răspunde: „Vino, o, fiica Mea și fii atentă la tot ce Mă vezi că fac, ca să faci împreună cu Mine și așa să pot continua Viața Mea în tine.”

Și iată, spre mai marea mea uimire, văd că în loc să Te ocupi de durerile Tale, cu o iubire de nedescris, Te gândești să-L glorifici pe Tatăl și să-i refaci tot ce noi suntem obligați să-I dăm, și chemi toate sufletele în jurul Tău, pentru a lua asupra Ta toate rele lor și pentru a le da toate binefacerile. Și din moment ce suntem aproape de zorii zilei, aud vocea Ta preadulce care spune: „Tată Sfânt, Îți mulțumesc pentru tot ce am suferit și pentru ceea ce Îmi rămâne de suferit. Și așa cum aceste zori cheamă ziua și ziua face să răsară soarele, tot așa zorile Harului să apară în toate inimile și, făcându-se ziuă, Eu, Soarele Divin, să pot renaște în toate inimile și să domnesc asupra tuturor. Vezi aceste suflete, o, Tată? Eu vreau să-Ți răspund pentru toate, pentru gândurile lor, cuvintele, faptele și pașii lor, cu prețul Sângelui și al morții.”

Isuse al meu, Iubire fără margini, mă unesc cu Tine și Îți mulțumesc și eu pentru tot ce mi-ai dat să sufăr și pentru ceea ce îmi rămâne de suferit, și Te rog să faci să nască în toate inimile zorile Harului pentru ca Tu, Soarele Divin, să poți renaște în toate inimile și să domnești asupra tuturor.

Dar mai văd, dulcele meu Isus, că Tu repari toate primele gânduri, afecțiuni și cuvinte pe care la începutul zilei [sufletele] nu Ți le oferă pentru a Te onora, și le rechemi la Tine ca să-Ți dea, toate gândurile, afecțiunile, cuvintele făpturilor, pentru a le repara și a-i oferi Tatălui slava pe care [aceste suflete] i-O datorează.

Isuse al meu, Învățătorule Divin, din moment ce, în această închisoare avem o oră liberă și suntem singuri, nu numai că vreau să fac ceea ce faci Tu, ci vreau să Te curăț, să-Ți usuc părul și să mă contopesc toată în Tine.

Mă apropii așadar de Preasfântul Tău Cap și, așezându-Ți părul, vreau să repar pentru atât de multe minți răvășite și pline de pământ, care nu au nici un gând pentru Tine; și contopindu-mă în mintea Ta, vreau să reunesc în Tine toate gândurile făpturilor și dizolvându-le în gândurile Tale, să găsesc suficiente reparări pentru toate gândurile rele, pentru atâtea lumini și inspirații sufocate… Aș vrea să fac din toate gândurile unul singur împreună cu ale Tale, să-Ți ofer o adevărată reparare și o slavă perfectă.

Îndureratul meu Isus, sărut ochii Tăi triști și plini de lacrimi… Având mâinile legate de coloană și nu-i poți șterge [ochii] și nici nu poți să îndepărtezi scuipăturile cu care Te-au mânjit; și pentru că poziția în care Te-au legat este chinuitoare, nu poți să-Ți închizi ochii obosiți pentru a Te odihni… Iubirea mea, cu câtă bunăvoință aș vrea ca brațele mele să fie ca un pat care să-Ți ofere odihnă; vreau să-Ți șterg ochii, cerându-Ți iertare, și să-Ți [dau] reparări, ori de câte ori nu am avut intenția să-Ți facem pe plac și să Te privim pentru a vedea ceea ce voiai de la noi, ce trebuia să facem și unde voiai să mergem. Vreau să contopesc ochii mei în ai Tăi și, de asemenea, ochii tuturor făpturilor, pentru a putea repara cu ochii Tăi tot răul pe care l-am făcut cu vederea.

Milostivul meu Isus, sărut Preasfintele Tale urechi, obosite de insultele [pe care le-ai primit] toată noaptea și, mai mult de atât, de ecoul tuturor ofenselor făpturilor, ce răsună în auzul Tău. Îți cer iertare și Îți [dau] reparări pentru ori de câte ori ne-ai chemat și am fost surzi sau ne-am prefăcut că nu Te auzim, iar Tu, obositul meu Bine, ai repetat chemările Tale, dar în zadar! Vreau să contopesc auzul meu în al Tăuși chiar și pe acela al tuturor creaturilor să-ți fac o continuă și completă reparare.

Îndrăgostitule Isus, ador și sărut Fața Ta Preasfântă, învinețită toată de palme. Îți cer iertare și îți [dau] reparări ori de câte ori Tu ne-ai chemat să-Ți oferim reparări, iar noi, unindu-ne cu dușmanii Tăi, ți-am dat palme și scuipături… Isuse al meu, vreau să contopesc fața mea într-a Ta, să-Ți restitui frumusețea Ta naturală, dându-Ți o deplină reparare pentru toate disprețuirile care se fac față de adorabila Ta Maiestate.

  Mâhnitul meu Bine, sărut gura Ta preadulce, îndurerată de pumni și arsă de iubire… Vreau să contopesc limba mea și a tuturor făpturilor într-a Ta, pentru a repara cu însăși limba Ta, toate păcatele și discursurile rele care se fac; și vreau, Însetatul meu Isus, să unesc toate vocile cu a Ta, într-una singură, pentru ca atunci când Te vom ofensa, trecând vocea Ta în cea a tuturor făpturilor, să poată sufoca vocile păcatului, schimbându-le în voci de laudă și iubire.

Înlănțuitule Isus, sărut gâtul Tău, asuprit de lanțuri grele și de funii care, trecându-Ți de pe piept până în spatele umerilor și prelungindu-se peste brațe, Te țin foarte strâns, legat de coloană…

Mâinile Tale deja sunt umflate și înnegrite de strânsoarea legăturilor și din mai multe părți țâșnește Sânge. Oh, permite-mi să Te dezleg, legatul meu Isus și, dacă iubești să fii legat, să Te leg cu lanțurile iubirii, care, fiind dulci, în loc să Te facă să suferi, Te vor îndulci…

Iar în timp ce Te dezleg, vreau să mă contopesc în gâtul Tău, în pieptul Tău, în umerii Tăi, în mâinile Tale, în pașii Tăi, pentru a putea repara împreună cu Tine toate atașările și astfel să dăm tuturor, lanțurile Iubirii Tale; pentru a putea repara cu Tine toate răcelile și astfel să umplem piepturile tuturor făpturilor cu focul Tău, căci văd (că este așa) de mare, încât nu Îl poți conține; și pentru a putea repara cu Tine toate plăcerile interzise, iubirea de confort, pentru a da tuturor spiritul de sacrificiu și iubirea de a pătimi.

Vreau să mă contopesc în mâinile Tale, pentru a repara toate operele rele, binele făcut în mod rău și cu prezumție, și să dau tuturor parfumul operelor Tale; și contopindu-mă în picioarele Tale, vreau să închid pașii tuturor făpturilor, pentru a le repara, și să le dau tuturor pașii Tăi, pentru a-i face să umble în sfințenie.

În sfârșit, dulcea mea Viață, permite-mi să mă contopesc în Inima Ta, să închid toate afecțiunile, bătăile inimii și dorințele, pentru a le repara împreună cu Tine și pentru a da tuturor afecțiunile Tale, bătăile inimii și dorințele, astfel ca nimeni să nu Te mai ofenseze.

Dar aud zgomotul cheilor; sunt dușmanii Tăi care vin să Te scoată afară. Iar eu tremur, Isuse, simt că îngheț; Tu vei fi din nou în mâinile dușmanilor Tăi; ce va fi cu Tine? Îmi pare că aud din nou scârțâitul cheilor tabernacolelor. Câte mâini profanatoare nu vin să le deschidă și poate, să Te facă să cobori în inimi sacrilege [nelegiuite]? În câte mâini nedemne ești constrâns să Te afli! Prizonierul meu Isus, vreau să mă aflu în toate închisorile Tale de iubire, pentru a fi spectatoare când miniștrii Tăi Te eliberează, ca să-Ți țin companie și să repar [pentru] ofensele pe care le-ai putea primi.

Văd că dușmanii Tăi sunt aproape, în timp ce Tu saluți soarele care răsare în ultima zi a vieții Tale; iar ei dezlegându-Te și văzându-Te în întregime Maiestuos, că îi privești cu atât de multă iubire, drept răsplată, ei Îți dau palme atât de puternice peste Față, încât o fac să se înroșească cu preaprețiosul Tău Sânge. Isuse, Iubirea mea, înainte de a ieși din închisoare, Te rog, să mă binecuvântezi în durerea Ta, pentru a primi puterea de a Te urma în restul Pătimirii Tale.]