[Isuse, preadulcea mea Viață, în timp ce dormeam strânsă la Inima Ta, deseori mă simțeam înțepată de spinii care înțeapă Inima Ta Preasfântă și, voind să mă trezesc împreună cu Tine, pentru ca Tu să ai cel puțin pe cineva care să noteze toate durerile Tale și să Te compătimească, mă strâng mai puternic la Inima Ta; și simțind pe viu înțepăturile Tale, mă trezesc… Dar ce văd, ce aud? Aș vrea să Te ascund înăuntrul inimii mele, pentru a mă expune în locul Tău și a lua asupra mea chinuri atât de dureroase, insulte și umiliri atât de incredibile; însă numai Iubirea Ta putea să îndure atât de multe torturi… Prea răbdătorul meu Isus, la ce puteai să Te aștepți de la persoane atât de inumane?
Deja văd că își bat joc de Tine, Îți acoperă Fața cu scuipături dense, lumina ochilor Tăi frumoși rămâne acoperită de scuipat, iar Tu, vărsând șiroaie de lacrimi pentru mântuirea noastră, respingi din ochii Tăi acele scuipături, iar dușmanii Tăi neavând capacitatea să vadă cu inima, lumina ochilor Tăi, se întorc din nou, să-i acopere de scuipat… Alții, fiind și mai abili în a face rău, Îți deschid gura Ta preadulce și Ți-o umplu cu scuipături infecte, așa încât ei înșiși simt greață. Și pe măsură ce acele scuipături coboară în parte și arată maiestatea Feței Tale și supraumana Ta dulceață, ei se simt înfiorați și se rușinează de ei înșiși; și, pentru a se simți mai liberi, Îți leagă ochii cu o zdreanță mizerabilă, pentru a se putea dezlănțui în întregime asupra Persoanei Tale adorabile…, astfel că, Te bat fără milă, Te târăsc, Te calcă în picioare și Îți dau fără încetare pumni și palme pe Fața Ta și peste cap, zgâriindu-Te, trăgându-Te de păr și împingându-Te dintr-o parte într-alta.
Isuse, Iubirea mea, inima mea nu rezistă, văzându-Te în atât de multe dureri. Tu vrei să notez tot, dar eu simt că aș vrea să-mi acopăr ochii, pentru a nu vedea scene atât de dureroase, care fac inima să fie smulsă din orice piept, însă iubirea pe care o am pentru Tine mă constrânge să privesc ce se va întâmpla cu Tine. Și văd că nu răsufli, că nu spui niciun cuvânt pentru a Te apăra, că stai în mâna acestor soldați ca o cârpă și pot face din Tine ceea ce vor; și, văzându-i sărind asupra Ta, mi-e teamă că Tu ai să mori sub picioarele lor.
Binele meu și Totul meu, e atât de mare durerea pe care o simt din cauza durerilor Tale, încât aș vrea să strig așa de tare, ca să fiu auzită sus în Cer și să-i chem pe Tatăl, pe Duhul Sfânt și pe toți Îngerii, și (să fiu auzită) aici pe pământ, de la un capăt la altul, și să chem, mai întâi, pe dulcea Mamă și pe toate sufletele care Te iubesc, în modul de a forma un cerc în jurul Tău, să-i împiedicăm pe acești soldați aroganți să se apropie de Tine pentru a Te insulta și chinui și mai mult. Iar împreună cu Tine, să reparăm orice fel de păcate comise noaptea, mai ales pe cele înfăptuite de sectanți asupra Persoanei Tale Sacramentale în timpul nopții, și toate ofensele venite din partea sufletelor care nu se mențin credincioase în încercări.
Dar văd, insultatul meu Bine, că soldații obosiți și beți ar vrea să se odihnească, iar sărmana mea inimă, asuprită și sfâșiată de multele Tale dureri, nu vrea să rămână singură cu Tine, simte nevoia unei alte companii. Oh, dulcea mea Mamă, fii Tu nedespărțita mea însoțitoare, să-L îmbrățișăm împreună pe Isus pentru a-L consola! O, Isuse, împreună cu Mama, Te sărut, iar cu Ea, îmi voi însuși somnul iubirii pe adorabila Ta Inimă.]
Voința Divină 