Continuă aceeași stare de lipsă și abandon. Prin urmare, trezindu-mă în afara mea, vedeam o inundație, amestecată cu grindină, și părea că diferite orașe ar fi fost inundate, cu pagube notabile. În timp ce vedeam aceasta, eram într-o mare întristare, pentru că voiam să împiedic acea inundație, dar pentru că eram singură, și nu-l aveam cu mine pe Isus, îmi simțeam sărmanele brațe slăbite pentru a putea face acest lucru. Spre surprinderea mea, am văzut venind o fecioară, (îmi părea că este din America) [și împreună] am reușit să împiedicăm în mare parte acel flagel care ne amenința.

            După aceea, apropiindu-ne, am văzut-o pe acea fecioară cu însemnele pătimirii și încoronată cu spini, la fel ca și mine, iar o persoană care părea a fi un Înger, spunea: „O, puterea sufletelor victime! Ceea ce nu ne este dat nouă îngerilor să facem, pot face ele cu suferințele lor. Oh, dacă oamenii ar ști binele care vine de la ele, pentru că ele susțin binele public și particular, nu ar face altceva decât să implore de la Dumnezeu să multiplice aceste suflete pe pământ!”

            Apoi, după ce ne-am spus că ne vom prezenta reciproc Domnului, ne-am despărțit.