Voința Divină

V18 – 5.11.1925 – Mă contopisem în Sfânta Voință Divină după felul meu obișnuit; și în timp ce încercam, pe cât puteam, să-i răsplătesc lui Isus cu mica mea dragoste pentru tot ce a făcut El în Răscumpărare, Iubitoarea și dulcea mea Iubire, Isus, mișcându-se în interiorul meu, mi-a spus:

„Fiica mea, cu zborul tău în Voia Mea, ajungi la toate Sacramentele instituite de Mine; coboară în adâncul lor, ca să-mi dai Mie mica ta răsplată de iubire. Oh! câte din lacrimile Mele secrete vei găsi, câte suspine amare, câte gemete înăbușite ale Duhului Sfânt. Gemetul lui este continuu, înaintea multor deziluzii ale iubirii noastre. Sacramentele au fost instituite pentru a-mi continua Viața pe pământ în mijlocul copiilor Mei. Dar, vai!, câte necazuri. De aceea simt nevoia iubirii tale mici. Poate fi mică, dar Voia Mea o va face mare. Dragostea Mea nu tolerează ca cineva care trebuie să trăiască în Voința Mea să nu se asocieze cu necazurile Mele și să nu-Mi dea mica ei răsplată de iubire pentru tot ceea ce am făcut și ceea ce sufăr. De aceea, fiica Mea, vezi cum geme iubirea Mea în Sacramente.

„Dacă văd un nou-născut botezându-se, plâng de întristare, pentru că, în timp ce prin Sacramentul Botezului îi redau inocența, îmi regăsesc copilul, îi redau drepturile asupra Creației pe care le pierduse, îi zâmbesc cu dragoste și mulțumire, fac pe vrăjmaș să fugă de el, ca să nu mai aibă nici un drept asupra lui, Îl încredințez Îngerilor, și tot Cerul îi face sărbătoare — în curând zâmbetul Meu se preface în tristețe, sărbătoarea în doliu. Văd că cel care este botezat va fi un dușman al Meu, un nou Adam și poate chiar un suflet pierdut. Oh! cum geme iubirea mea la fiecare Botez; mai ales, atunci, dacă se adaugă că slujitorul care boteză nu o face cu acel respect, demnitate și decor care se cuvine unui Sacrament care conține noua regenerare. Ah! de multe ori acordă mai multă atenție detaliilor neînsemnate, a spectacolului, decât administrării unui Sacrament. Așadar, iubirea Mea se simte ciupită de cel care boteză și de cel care este botezat și geme cu gemete de nespus. N-ai vrea, deci, să-Mi dai o răsplătire de iubire, un geamăt iubitor, pentru fiecare Botez, ca să țin companie cu gemetele Mele dureroase?

„Treceți la Sacramentul Mirului. Ah! câte suspine amare. În timp ce, prin Sacramentul Mirului îi redau curajul, îi redau puterile pierdute, făcându-l invincibil tuturor dușmanilor și patimilor sale, și este admis în rândurile miliției Creatorului său, ca să lupte pentru dobândirea Patriei Cerești, iar Duhul Sfânt îi dă din nou sărutul Său iubitor, îi dă o mie de mângâieri și Se oferă pe Sine ca însoțitor al carierei sale – totuși, de multe ori El se simte răsplătit cu sărutul unui trădător, Mângâierile Lui fiind disprețuite, compania Lui este disprețuită. Câte gemete, câte suspine pentru întoarcerea lui, câte șoapte ascunse inimii, pentru cel care se ferește de El — până la oboseala de a-i vorbi. Dar… nu, este în zadar. De aceea, nu vrei să dai răsplătirea ta de iubire, sărutul tău iubitor, compania ta Duhului Sfânt, care geme de atâta neglijență?”

Rugăciuni:

1. Șapte Slavă Tatălui să fie recitate în cinstea Duhului Sfânt, rugându-ne ca minunile Sale să fie reînnoite peste toată Biserica;

2. Rozariul Voinței Divine;

3. și următoarele rugăciuni din Vol. 17, 17.05.1925:

„Maiestate Supremă, vin să Te răsplătesc în dragoste pentru tot ceea ce face Duhul Sfânt pentru cei care urmează să fie sfințiți. Vin să intru în rânduiala harului, ca să vă pot da slava și răsplătirea iubirii de parcă toți ar fi devenit sfinți și să vă repar toate împotrivirile și lipsa de corespondență la har.”

„Duhule Sfinte, grăbește-te, Te implor, Te rog din nou – fă cunoscută tuturor Voința Ta, pentru ca, cunoscând-o, să o iubească și să primească primul Tău act al sfințirii lor complete – care este Sfânta Ta Voință.”