V3.84 Isus, unind în Sine Natura Divină și natura umană, a unit iubirea lui Dumnezeu (în a-i oferi satisfacție) cu cea a aproapelui [omului] (mântuindu-l) și a făcut o singură poruncă din aceasta. În ce moment ajunge iubirea Sa în a se sacrifica pentru om (18 iunie 1900)

            Continuând să nu vină, am încercat să meditez misterul biciuirii. În timp ce făceam aceasta, tocmai l-am văzut pe binecuvântatul Isus, complet rănit și picurând sânge, care mi-a spus: „Fiica Mea, cerul cu întreaga creație îți arată iubirea lui Dumnezeu; Trupul Meu rănit îți arată iubirea pentru aproapele, atât de mult încât, unind Umanitatea Mea cu Divinitatea, din cele două naturi am făcut doar una și le-am făcut de nedespărțit, pentru ca nu doar să satisfacem dreptatea dumnezeiască, dar am lucrat [și] pentru mântuirea oamenilor. Și pentru a-i face pe toți să-și asume această obligație de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, nu am dat doar o singură obligație, dar am ajuns să dau o poruncă divină. Deci rănile Mele și sângele Meu sunt foarte multe limbi care învață pe fiecare modul de a se iubi [unii pe ceilalți] și obligația pe care o au toți ca să aibă grijă de salvarea celorlalți”.

            După aceea, luând un aspect mai trist, a adăugat: „Ce tiran nemilos este iubirea pentru Mine, pentru că, nu mi-am petrecut doar întregul curs al vieții Mele muritoare în sacrificii continue, încât să mor însângerat pe cruce, ci m-am oferit victimă eternă în sacramentul Euharistiei. Și nu doar atât, ci pe toate membrele Mele preferate le țin victime vii în suferință constantă, implicate în mântuirea oamenilor, precum te-am ales și pe tine dintre mulți, pentru a te ține sacrificată din iubire pentru Mine și pentru oameni. Ah, da, Inima Mea nu va găsi nici liniște, nici odihnă, dacă nu găsește omul. Dar omul, omul, cum îmi corespunde? Cu imense ingratitudini!”

            Spunând acestea, a dispărut.

In Holy Communion, Christ can draw us close so that we can rest our head on His breast, like St. John, and rest beside Christ in utter peace, joy and fulfilment.

Code: T-07352A-BW, Artist: Elizabeth Wang.

V3.80 Chinurile Inimii lui Isus trebuind să pedepsească oamenii (10 iunie 1900)

            Îmi pare că adorabilul meu Isus continuă să reducă la jumătate Dreptatea, revărsând puțin peste mine și restul peste oameni. Mai ales în această dimineață, când m-am trezit cu Isus, sufletul meu a fost sfâșiat, văzând tortura din preadulcea Sa Inimă, care pedepsea creaturile. Starea de suferință în care se afla Isus era atât de mare încât nu făcea altceva decât să geamă continuu. Avea pe cap o coroană voluminoasă de spini, atât de încarnată, încât capul arăta ca un morman de spini.

            De aceea, pentru a-L alina puțin, i-am zis: „Spune-mi, Binele meu, ce ai, că suferi atât de mult? Lasă-mă să-Ți iau spinii aceștia care Te chinuie foarte mult!” Dar Isus nu-mi răspundea, ba chiar nici nu asculta ceea ce spuneam. Așadar, am început să-i scot acei spini unul câte unul și apoi i-am pus pe capul meu. În timp ce făceam aceasta, am văzut că în locuri îndepărtate trebuia să aibă loc un cutremur, care ar fi ucis oameni.

            Apoi Isus a dispărut, iar eu am rămas în interiorul meu cu o mare suferință gândind la starea de suferință a lui Isus și la nenorocirile sărmanei umanități.

   Îmi pare că adorabilul meu Isus continuă să reducă la jumătate Dreptatea, revărsând puțin peste mine și restul peste oameni. Mai ales în această dimineață, când m-am trezit cu Isus, sufletul meu a fost sfâșiat, văzând tortura din preadulcea Sa Inimă, care pedepsea creaturile. Starea de suferință în care se afla Isus era atât de mare încât nu făcea altceva decât să geamă continuu. Avea pe cap o coroană voluminoasă de spini, atât de încarnată, încât capul arăta ca un morman de spini.