După ce am petrecut o zi, [fiind] ațipită și atât de somnoroasă încât nu mă înțelegeam pe mine însămi, când am primit Împărtășania, m-am simțit ieșind din mine și negăsindu-L pe supremul și unicul meu Bine, am început să tot înconjur, devenind confuză. În timp ce făceam aceasta, am simțit o persoană în brațele mele, total acoperită, încât nu puteam vedea cine ar fi; deci, nemaiputând rezista, am rupt acel văl și L-am văzut pe Totul meu dorit. Văzându-L am simțit că voiam să-mi destăinui plângerile și absurditățile, dar Isus, ca să-mi împiedice nerăbdarea și confuzia, mi-a dat un sărut. Sărutul acela mi-a insuflat viață, calm și mi-a oprit nerăbdarea, încât nu am mai știut spune nimic. Apoi, uitând de toate mizeriile mele, că am atât de multe, mi-am adus aminte de sărmanii oameni și i-am spus lui Isus: „Fii liniștit, cruță multele popoare de masacre atât de groaznice. Să mergem împreună în acele părți, unde se întâmplă astfel de lucruri, ca să-i încurajăm și să-i mângâiem pe acei bieți creștini care se găsesc într-o stare atât de tristă”.

            Și El: „Fiica Mea, nu vreau să te port, pentru că inima ta nu ți-ar rezista să vezi un asemenea măcel chinuitor”.

            Iar eu: „Ah, Doamne, cum ai permis aceasta?”

            Și El: „Este absolut necesară o purificare peste tot, pentru că pe câmpul semănat de Mine au crescut atâtea ierburi rele, spini, încât au devenit copaci, iar acești copaci spinoși nu fac altceva decât să-mi inunde câmpul cu ape otrăvitoare și nocive, iar dacă unele spice rămân intacte, nu primesc altceva decât înțepături și duhoare, atât de multe încât nu mai pot încolți alte spice, pentru că, în primul rând, le lipsește pământul, care este ocupat de atâtea plante dăunătoare; în al doilea rând, pentru înțepăturile constante pe care le primesc, încât nu le dau pace. Iată necesitatea masacrului, de a dezrădăcina multele plante rele [și de a face necesară] vărsarea de sânge pentru a-Mi curăța câmpul de acele ape otrăvitoare și nocive. Prin urmare, nu te întrista de la început, pentru că nu doar acolo, ci în toate celelalte părţi este nevoie de purificare”.

            Cine poate spune consternarea inimii mele, să-L aud vorbind astfel pe Isus? Așadar, iar am insistat că vreau să merg să văd, dar Isus, neluându-mă în seamă, a dispărut, și eu am rămas singură, am pornit la drum, iar pe cale am întâlnit fie un înger, care m-a trimis înapoi, fie au fost sufletele din purgatoriu, încât am fost forțată să mă reîntorc în mine.