Sufletul către Mama Regină: Iată-mă din nou la tine, Mama mea Cerească, vin să mă bucur cu tine și închinându-mă la picioarele tale sfinte, te salut [cea] plină de Har și Mamă a lui Isus. Oh, nu o voi mai găsi singură pe Mama mea, dar Îl voi găsi împreună cu tine pe micul prizonier Isus. Astfel că o să fim în trei, nu în doi, împreună: Mama, Isus și eu. Câtă fericire pentru mine, căci dacă vreau să-L găsesc pe micul meu Rege Isus, ajunge să o găsesc pe Mama Sa și a mea. Oh, Mamă sfântă, din înălțimea Mamei unui Dumnezeu, în care te afli, ai milă de sărmana și mica ta fiică și spune primul cuvânt pentru mine, micului prizonier Isus, ca să-mi dea marele har de a trăi din Voința Sa Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Draga mea fiică, astăzi te aștept mai mult ca oricând. Inima mea maternă este preaplină, simt nevoia de a destăinui fiicei mele, arzătoarea mea iubire. Vreau să-ți spun că sunt Mama lui Isus: bucuriile mele sunt infinite, mări de fericire mă inundă. Eu pot spune, sunt Mama lui Isus; creatura Sa, servitoarea Sa este Mama lui Isus și doar FIATULUI îi datorez (aceasta) că m-a făcut să devin plină de Har și a pregătit locuință demnă Creatorului meu. De aceea, să-i fie mereu glorie, onoare, mulțumire FIATULUI Suprem.

Așadar, ascultă-mă, fiica Inimii mele. De îndată ce a fost formată cu puterea FIATULUI Divin, mica Umanitate a lui Isus în sânul meu, Soarele Cuvântului Veșnic s-a întrupat în El. Eu aveam cerul meu, format de FIAT, totul împânzit de stele strălucitoare, care scânteiau bucurii, fericiri, armonii de frumuseți divine, iar Soarele Cuvântului Veșnic, strălucind cu o lumină de neatins, vine să-și ia locul Său  înăuntrul acestui cer, ascuns în mica Sa Umanitate, dar neputând să fie conținut de El, centrul Soarelui stătea în El, lumina Sa se revărsa pe dinafară și învăluind Cerul și pământul, ajungea la fiecare inimă, iar cu raza luminii Sale bătea la fiecare creatură , și cu vocile luminii pătrunzătoare le spunea: „Fiii Mei, deschideți-mi, dați-mi loc în inima voastră. Am coborât din Cer pe pământ pentru a forma în fiecare dintre voi, viața Mea; Mama Mea este centrul, în care Ea locuiește de fapt, iar toți fiii Mei vor fi circumferința, și acolo vreau să formez atât de multe vieți de-ale Mele, pentru câți fii există”. Și lumina tot bătea fără să înceteze vreodată, iar mica Umanitate a lui Isus gemea, plângea și îndurerat în interiorul acelei lumini, care ajungea în inimi, făcea să-i curgă lacrimile, să izbucnească gemetele, spasmele de iubire și de durere.

   Dar trebuie să știi, că pentru Mama Ta începea o nouă viață. Eu eram la zi cu ceea ce făcea Fiul meu, Îl vedeam mistuit de mări de flăcări de iubire; fiecare bătaie a Inimii Sale, respirație și durere erau mări de iubire, care se răspândeau, învăluiau toate făpturile pentru a și le însuși prin puterea iubirii și durerii. Prin urmare, trebuie să știi, că așa cum a fost concepută mica Sa Umanitate, a conceput toate durerile pe care trebuia să le sufere până la sfârșitul vieții Sale, a închis în Sinea Sa toate sufletele, pentru că fiind Dumnezeu, niciunul nu-i putea scăpa; imensitatea Sa conținea toate creaturile, atotvederea Sa îi avea pe toți prezenți, deci, Isus al meu, Fiul meu, simțea greutatea și povara tuturor păcatelor fiecărei făpturi. Iar Eu, Mama ta, Îl urmam în toate și simțeam în Inima mea maternă, noile dureri emise ale lui Isus al meu și ale tuturor sufletelor, deoarece ca Mamă trebuia să generez împreună cu Isus, Harul, Lumina, Viața nouă, pe care Fiul meu drag a venit să le aducă pe pământ.

Fiica mea, trebuie să știi că, de când Eu am fost concepută, te-am iubit ca o mamă, te simțeam în Inima mea, ardeam de iubire pentru tine, dar nu înțelegeam de ce. FIATUL Divin mă îndemna să împlinesc faptele, dar îmi ținea ascuns secretul, însă când S-a întrupat, mi-a dezvăluit secretul și am înțeles fecunditatea Maternității mele: nu trebuia să fiu doar Mama lui Isus, ci Mama tuturor, iar această Maternitate trebuia să fie formată pe rugul durerii și al iubirii. Fiica mea cât te-am iubit și te iubesc!

Așadar, ascultă-mă, dragă fiică: [iată] unde se poate ajunge când Vrerea Divină are viață activă într-o făptură, iar voința umană o lasă să acționeze fără să-i oprească pasul. Acest FIAT, care în realitate deține virtutea creatoare și generează toate bunurile în ființa umană, o face să devină fecundă, dându-i maternitatea asupra tuturor, peste toate bunurile și peste Cel care a creat-o. Maternitatea arată ce înseamnă adevărata iubire: iubire eroică, iubire care se mulțumește să moară, să-și dea viața pentru cine a generat-o. Dacă aceasta nu există, cuvântul maternitate este steril, este gol și se rezumă la cuvinte, dar în fapte nu există. Deci, fiica mea, dacă vrei creația tuturor bunurilor, fă ca FIATUL să aibă în tine viața activă, care îți va da maternitatea și îi vei iubi pe toți cu o iubire de mamă, iar Eu, Mama ta, te voi învăța cum să generezi în tine această maternitate sfântă și divină pe deplin.

Sufletul: Mamă sfântă, mă abandonez în brațele tale. Oh, cât aș dori să ud mâinile tale materne cu lacrimile mele, pentru a te convinge să ai compasiune de starea sărmanului meu suflet. Oh, dacă mă iubești ca o Mamă, închide-mă în Inima ta, iar iubirea ta să ardă mizeriile mele, slăbiciunile mele, iar puterea FIATULUI Divin, pe care tu îl deții ca Regină, să formeze în mine viața Sa activă, ca să pot spune: „Mama mea este cu totul pentru mine, iar eu sunt cu totul pentru Ea”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îi vei mulțumi Domnului de trei ori în numele tuturor, pentru că s-a întrupat și s-a făcut prizonier în sânul meu, dându-mi marea onoare de a mă alege să fiu Mama Sa.

Iaculatorie: Mama lui Isus, fii pentru mine Mamă și însoțește-mă pe calea Voinței lui Dumnezeu!