teama

V3.75 Iubirea și harul lui Dumnezeu îl învăluie pe om în cele mai profunde intimități, dar omul respinge acest curent. Explicația suferinței Luisei, „Noul Iob”, prin a nu-L vedea pe Isus sau a nu-l vedea clar (27 mai 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, simțindu-mă mai îndurerată ca niciodată de privarea supremului meu Bine, atunci când mi s-a prezentat, mi-a spus: „Așa cum un vânt impetuos învăluie oamenii și pătrunde până în măruntaie, încât să cutremure întreaga persoană, tot astfel, iubirea Mea și harul Meu, plutind pe aripile vântului, învăluie și pătrunde în inimă, în minte și în profunzimea omului. Cu toate acestea, omul nerecunoscător Îmi respinge harul și Mă ofensează. Cât de amară Îmi este durerea!”

            Eram cu totul confuză și anihilată în mine și nu îndrăzneam să spun un cuvânt. Doar gândeam: „Cum de nu vine? Și chiar dacă a venit nu Îl văd clar, îmi pare că mi-am pierdut claritatea. Cine știe dacă îi voi vedea dezvăluită frumusețea Feței Sale, ca înainte?”

            În timp ce gândeam așa, bunul meu Isus a adăugat: „Fiica Mea, de ce ți-e teamă, dacă starea ta este „in excelsis” [în înălțimea cerurilor] pentru uniunea vrerilor noastre?”

            Și dorind să mă înveselească și să compătimească starea mea dureroasă, mi-a spus: „Tu ești noul Meu Iob1. Nu te deprima prea mult, dacă nu Mă vezi clar. Ți-am spus încă de zilele trecute, că nu vin ca de obicei, pentru că vreau să pedepsesc oamenii, și dacă tu m-ai vedea clar, ai înțelege ce fac și, din moment ce inima ta s-a transplantat în a Mea, știu ce ai putea să suferi, așa cum suferă Inima Mea, pentru că Mă văd obligat să pedepsesc creaturile Mele. Deci, ca să te scutesc de aceste dureri, nu Mă arăt cu claritate”.

            Cine poate spune sfâșierile pe care le-a lăsat sărmanei mele inimi? Ah, Doamne, dă-mi puterea să suport durerea!

  1. Iob 1,6-8:
    6 Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul i-a zis lui Satana: „De unde vii?”. Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Am străbătut pământul şi m-am plimbat pe-acolo”. 8 I-a zis Domnul lui Satana: „Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: integru şi drept, se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău”.  ↩︎

The soul which surrenders itself to God, entirely, becomes a channel of God’s life and joy to others.

 T-00791-BW. Artist: Elizabeth Wang

V3.62 Corpurile noastre sunt vase sacre în care locuiește Dumnezeu; de aceea, din când în când trebuie să fie desprăfuite. Crucea sigilează uniunea dintre Dumnezeu și suflet cu mai multă siguranță decât Euharistia (21 aprilie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Aflându-mă în aceeași stare a mea, ba chiar cu puțină teamă pentru un lucru ce nu este necesar să spun aici, dulcele meu Isus, când a venit, mi-a spus: „Vasele sacre sunt cele care trebuie desprăfuite din când în când; trupurile voastre sunt la fel de multe vase sacre, în care îmi găsesc locuința, de aceea este necesar câteodată să le desprăfuiesc, adică să le vizitez cu câteva chinuri, în așa fel încât Eu să stau cu mai multă onoare. De aceea fii calmă”.

            Apoi, după ce am primit Împărtășania și mi-a reînnoit durerea răstignirii, a adăugat: „Fiica Mea, cât de prețioasă este Crucea! Vezi puțin: Sacramentul Trupului Meu, oferindu-se sufletului, îl unește cu Mine, îl transformă, încât devine una cu Mine, dar consumându-se speciile [sacramentale], uniunea contractată încetează în mod real, dar nu și Crucea, care îl ia pe Dumnezeu și îl unește cu sufletul pentru totdeauna și cu o mai mare certitudine, sigilând totul. Prin urmare, Crucea îl pecetluiește pe Dumnezeu în suflet, în modul în care nu există niciodată separare între Dumnezeu și sufletul răstignit”.

2 Corinteni 4,6-7: Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 

Isaia 64,7: Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

Ieremia 18,5-6: Atunci, cuvântul Domnului a fost către mine: Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israél, aşa cum face acest olar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israél? 

Christ comes to His people on Earth. We call Him, through His own words, spoken by the priest, and He is here, in the Blessed Sacrament. Artist: Elizabeth Wang. Code: T-00113-BW.