V3.62 Corpurile noastre sunt vase sacre în care locuiește Dumnezeu; de aceea, din când în când trebuie să fie desprăfuite. Crucea sigilează uniunea dintre Dumnezeu și suflet cu mai multă siguranță decât Euharistia (21 aprilie 1900)

            Aflându-mă în aceeași stare a mea, ba chiar cu puțină teamă pentru un lucru ce nu este necesar să spun aici, dulcele meu Isus, când a venit, mi-a spus: Vasele sacre sunt cele care trebuie desprăfuite din când în când; trupurile voastre sunt la fel de multe vase sacre, în care îmi găsesc locuința, de aceea este necesar câteodată să le desprăfuiesc, adică să le vizitez cu câteva chinuri, în așa fel încât Eu să stau cu mai multă onoare. De aceea fii calmă”.

            Apoi, după ce am primit Împărtășania și mi-a reînnoit durerea răstignirii, a adăugat: „Fiica Mea, cât de prețioasă este Crucea! Vezi puțin: Sacramentul Trupului Meu, oferindu-se sufletului, îl unește cu Mine, îl transformă, încât devine una cu Mine, dar consumându-se speciile [sacramentale], uniunea contractată încetează în mod real, dar nu și Crucea, care îl ia pe Dumnezeu și îl unește cu sufletul pentru totdeauna și cu o mai mare certitudine, sigilând totul. Prin urmare, Crucea îl pecetluiește pe Dumnezeu în suflet, în modul în care nu există niciodată separare între Dumnezeu și sufletul răstignit”.

2 Corinteni 4,6-7: Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 

Isaia 64,7: Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

Ieremia 18,5-6: Atunci, cuvântul Domnului a fost către mine: Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israél, aşa cum face acest olar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israél? 

Christ comes to His people on Earth. We call Him, through His own words, spoken by the priest, and He is here, in the Blessed Sacrament. Artist: Elizabeth Wang. Code: T-00113-BW.

V3.61 Numai Dumnezeu este glorificat prin Cruce. Sufletul găsește în el o oglindă care îi prezintă trăsăturile Divinității (20 aprilie 1900)

            Adorabilul meu Isus continuă să vină ca o umbră în anumite momente, și chiar atunci când vine, nu spune nimic. În această dimineață, după ce mi-a reînnoit de două ori durerile crucii, privindu-mă cu duioșie în timp ce sufeream spasmul străpungerii cu cuie, mi-a spus:

Crucea este o oglindă unde sufletul privește Divinitatea și privindu-se, își portretizează trăsăturile și asemănarea mai identică cu Dumnezeu. Crucea, nu numai că trebuie iubită, dorită, ci trebuie făcut din ea o onoare, o glorie a Crucii în sine, iar aceasta înseamnă a acționa ca și Dumnezeu și a deveni ca Dumnezeu prin participare, pentru că numai Eu M-am glorificat prin Cruce, am făcut din pătimire o onoare și am iubit-o foarte mult, încât toată viața Mea nu am vrut să stau niciun moment fără Cruce”.

            Cine poate spune ce înțelegeam despre Cruce, din această vorbire a binecuvântatului Isus? Dar mă simt incapabilă să mă exprim în cuvinte. Ah, Doamne, te rog să mă ții țintuită mereu pe cruce, ca să am mereu această oglindă divină în față, să-mi șteargă toate petele și să mă înfrumusețeze din ce în ce mai mult cu asemănarea Ta.