Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Regina mea Mamă; astăzi iubirea mea de fiică mă determină să alerg către tine, pentru a fi spectatoare când dulcele meu Isus, despărțindu-se de tine, pleacă pentru a-Și desfășura viața Sa apostolică în mijlocul făpturilor. Mamă sfântă, știu că vei suferi mult; fiecare moment de despărțire de Isus te va costa viața, iar eu, fiica ta, nu vreau să te las singură, vreau să-ți șterg lacrimile, iar eu, însoțindu-te, vreau să-ți înlătur singurătatea și în timp ce vom sta împreună, tu vei continua să-mi dai frumoasele tale lecții despre Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică, compania ta îmi va fi foarte plăcută, pentru că voi simți în tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-o iubire pură, produs din sacrificiul Său și al meu, darul care mă va costa viața Fiului meu.

Așadar, dă-mi atenție și ascultă-mă. Fiica mea, pentru Mama ta începe o viață de durere, de singurătate și de lungi despărțiri de supremul meu Bine, Isus. Viața ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă să-Și ofere iubirea ieșind în public, pentru a se face cunoscut și a merge în căutarea omului rătăcit în dezordinea voinței sale și pradă tuturor relelor. Dragul de Sfântul Iosif era deja mort, Isus pleca, iar Eu rămâneam singură în căsuța cea mică. Când iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea [permisiunea] de a pleca, pentru că niciodată nu făcea nimic dacă nu îmi spunea mai întâi, am simțit o prăbușire în Inimă, însă, cunoscând că aceea era Voința Supremă, am spus imediat FIATUL meu, nu am ezitat nicio clipă și după ce am rostit fiecare [Eu și Fiul meu] FIATUL nostru, ne-am despărțit.

   În înflăcărarea iubirii noastre, m-a binecuvântat și m-a lăsat. Eu L-am însoțit cu privirea cât am putut, apoi retrăgându-mă, m-am abandonat în acea Vrere Divină, care era viața mea. Dar, puterea FIATULUI Divin, această Vrere Sfântă, nu mă lăsa să-L pierd niciodată din vedere pe Fiul meu, nici El nu mă pierdea pe mine, ba chiar simțeam bătăile Inimii Sale în inima mea, iar Isus o simțea pe a mea într-a Sa. Dragă fiică, Eu L-am primit pe Fiul meu din partea Vrerii Divine, iar ce oferă Ea, nu se termină și nici nu admite despărțiri; darurile Sale sunt permanente și eterne. Deci, Fiul meu era al meu, nimeni nu putea să mi-L ia, nici moartea, nici durerea, nici despărțirea, pentru că Vrerea Divină mi L-a dăruit. Deci, separarea noastră era aparentă, însă în realitate eram uniți. Mai mult de atât, una singură era Voința care ne însuflețea: cum ne-am fi putut despărți?

Deci, trebuie să știi că lumina Voinței Divine îmi arăta cât de rău și cu câtă nerecunoștință Îl tratau pe Fiul meu. Pasul Său l-a îndreptat spre Ierusalim; prima Sa vizită a fost în Templul sfânt, în care a început seria predicilor Sale. Dar, vai, durere! Cuvântul Său, plin de viață, purtător de pace, iubire și ordine, era interpretat și ascultat cu răutate, mai ales de învățații și înțelepții din acele vremuri, iar când Fiul meu spunea că era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Cel care a venit să-i mântuiască, îi voiau foarte mult răul, încât cu privirile lor furioase voiau să-L distrugă. Oh, cum suferea iubitul meu Bine, Isus! Cuvântul Său creator, fiind respins, Îl făcea să simtă moartea, pe care ei o dădeau cuvântului Său divin, iar Eu eram foarte atentă, numai ochi, privind acea Inimă Divină, care sângera, Îi ofeream Inima mea maternă, pentru a primi [și ea] aceleași răni, pentru a-L consola și a-i da un sprijin când era gata de a ceda.

   Oh, de câte ori Îl vedeam uitat de toți, după ce a răspândit cuvântul Său, fără ca nimeni să-i ofere o alinare, mereu singur: în afara zidurilor orașului, în aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de un copac, plângând și rugându-se pentru mântuirea tuturor. Iar Mama ta, dragă fiică, din căsuța mea, plângeam împreună cu El și în lumina FIATULUI Divin Îi trimiteam lacrimile mele pentru a-L alina, îmbrățișările mele neprihănite și sărutările mele pentru a-L mângâia. Deci, iubitul meu Fiu, văzându-Se respins de cei mari, de învățați, nu s-a oprit, nici nu se putea opri; Iubirea Sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-a înconjurat de săraci, de nefericiți, de infirmi, de șchiopi, de orbi, de muți și de atât de multe alte suferințe cu care erau asuprite săracele făpturi, pe care le-a produs voința umană în ele, iar acestea erau toate imagini ale multelor dureri. Iar dragul Isus îi însănătoșea, îi consola și-i instruia pe toți, așa că a devenit prietenul, tatăl, medicul, învățătorul săracilor.

Fiica mea, se poate spune că bieții păstori au fost cei care cu vizitele lor L-au primit când s-a născut și că săracii au fost cei care L-au urmat în ultimii ani din viață aici în exil, până să moară. Așadar, săracii, ignoranții, sunt mai simpli, mai puțin instruiți, dar sunt cei mai favorizați, cei mai binecuvântați și cei mai iubiți de Fiul meu drag, așa că îi alege pe săracii pescari, să fie Apostoli și coloanele viitoarei Biserici.

Prin urmare, preaiubită fiică, dacă ți-aș spune ce am făcut și am suferit Fiul meu și cu mine în acești trei ani din viața Sa publică, m-aș întinde prea mult. Îți recomand ca în ceea ce poți să faci și să suferi, primul și ultimul act al tău să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de Fiul meu, iar FIATUL mi-a dat puterea de a îndura sacrificiul. Astfel vei găsi putere în toate, chiar și în durerile care te costă viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De aceea, promite Mamei tale, că te vei afla mereu în Voința Divină. Așa vei simți și tu inseparabilitatea de mine și de Binele nostru suprem Isus.

Sufletul: Preadulce Mamă, cât te compătimesc, văzându-te că suferi atât de mult! Oh, te rog, revarsă în sufletul meu lacrimile tale și pe cele ale lui Isus, pentru a-l așeza și a-l închide în FIATUL divin.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate durerile tale, ca să fie compania singurătății mele, iar în fiecare durere vei imprima un „Te iubesc” pentru mine și pentru Isus al tău, ca să repari pentru cei care nu vor să asculte învățăturile Lui.

Iaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui Isus să coboare în inima mea și să formeze în mine împărăția Voinței Divine!