LUISA PICCARRETA – FIICA CEA MICĂ A VOINȚEI DIVINE
Titlul pe care îl vei da cărții pe care o vei tipări despre Voința Divină va fi acesta:
ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI MELE DIVINE ÎN MIJLOCUL CREATURILOR
– CARTEA CERULUI –
RECHEMAREA CREATURII LA ORDINE, LA LOCUL EI ȘI ÎN SCOPUL
PENTRU CARE A FOST CREATĂ DE DUMNEZEU
(27.08.1926)
NARAȚIUNEA VIEȚII PETRECUTE PÂNĂ LA VÂRSTA DE 34 DE ANI SCRIS ÎN ANUL 1899
PRIMUL VOLUM
IMI – Isus, Maria, Iosif
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Primul volum a început să fie scris în anul 1899 din ascultare față de confesorul Don Gennaro de Gennaro[1]
Din pură ascultare încep să scriu[2]. Voi știți[3], o, Doamne, cât mă costă sacrificiul pe care îl fac; aș prefera să mă supun morții de o mie de ori decât să scriu un singur rând despre tot ce s-a întâmplat între mine și Dumneavoastră. O, Dumnezeul meu! Natura (umană) se cutremură, se simte zdrobită și aproape înfrântă doar gândindu-mă. O, Doamne, Viața vieții mele, dă-mi tăria necesară să pot împlini sfânta ascultare! Dumneavoastră, care ați dat inspirație confesorului, dați-mi harul de a putea îndeplini ceea ce mi se poruncește.
O, Isuse! O, Mire! O, Tăria mea! Către Dumneavoastră mă înalț, la Dumneavoastră vin eu, în brațele Voastre mă abandonez și mă odihnesc. Oh, mângâie-mă în suferința mea și nu mă lăsa singură și abandonată! Fără ajutorul Vostru sunt sigură că nu voi avea tăria de a face această ascultare, care mă costă atât de mult. Fără ajutorul Vostru voi fi învinsă de dușman și mă tem că voi fi pe bună dreptate alungată[4] de Dumneavoastră din cauza neascultării mele.
Oh, privește-mă mereu cu insistență, Mire Sfânt, pe mine care mă aflu în brațele Voastre! Vedeți de câte obscurități sunt înconjurată? Sunt atât de dense, că nu lasă să intre nici măcar un atom de lumină în sufletul meu. O, misticul meu Soare Isus, această lumină să strălucească în mintea mea, încât să fugă întunericul și să pot în mod liber să-mi amintesc de acele haruri pe care le-ați oferit sufletului meu. O, Soare Veșnic, desprinde-ți o rază de lumină și așezați-o în intimitatea inimii mele ca s-o purificați de noroiul în care zace; incendiați-o, mistuiți-o cu iubirea Voastră, ca ea, care a simțit cel mai mult dulceața Iubirii Voastre, să le-o poată arăta în mod clar celor care mai zac în noroi. O, Soarele meu Isus, trimite încă o altă rază de lumină pe buzele mele, ca să pot spune adevărul curat, doar cu scopul de a ști dacă sunteți Dumneavoastră sau este dușmanul care mă înșală. Dar, o, Isuse, încă în ce lumină slabă mă văd, în aceste brațe ale Voastre! Oh, mulțumiți-mă! Dumneavoastră care mă iubiți foarte mult, continuați să trimiteți Lumină. O, Soarele meu, Frumosul meu, vreau practic să intru în centru, ca să rămân în întregime cufundată în această lumină atât de pură. Soare Divin, faceți ca această lumină să meargă înaintea mea, să mă urmeze de aproape, să mă înconjoare peste tot și să intre în fiecare ascunzătoare intimă din interiorul meu, ca pe măsură ce se consumă ființa mea pământească, să transformați totul în Ființa Voastră Divină.
Preasfântă Fecioară, Mamă binevoitoare, vino în ajutorul meu, obține-mi de la dulcele Vostru și al meu Isus, harul și tăria pentru a face această ascultare.
Sfinte Iosif, dragul meu protector, asistă-mă în această circumstanță.
Sfinte Arhanghel Mihail, apără-mă de dușmanul infernal care îmi pune în minte o sumedenie de obstacole pentru a mă provoca să nu împlinesc această ascultare.
Sfinte Arhanghel Rafael și dumneavoastră Îngerul meu păzitor, veniți să mă ajutați, să mă însoțiți și să conduceți mâna mea, ca să pot scrie doar adevărul.
Să fie totul pentru onoarea și slava lui Dumnezeu și pentru toată confuzia mea.
O, Mire Sfânt, vino în ajutorul meu. Cu toate că ai dăruit sufletului meu nenumărate haruri, totuși eu sunt îngrozită și înspăimântată, plină de confuzie și rușine, văzându-mă încă așa de rea și necorespunzătoare[5] la harurile Voastre. Dar, binevoitorule și dulcele meu Isus, iartă-mă, nu Te retrage de la mine, ci continuă să reverși în mine harul Tău, ca să puteți face din mine un triumf al milostivirii Voastre.
[1] Notă adăugată de ultimul Confesor al Luisei, D. Benedict Calvi. Luisa a scris acest volum în același timp cu al doilea, pe care îl prezintă sub forma unui jurnal. În el își povestește viața ei trecută, fără să urmeze o ordine precisă cronologică. În 1926 a completat autobiografia cu acest „Caiet cu amintiri din copilărie”.
Această transcriere este conform originalului. Singurele diferențe inevitabile sunt corecțiile de punctuație indispensabile și corecțiile ortografice, substituțiile sau adăugirile de litere și, uneori, chiar și unele cuvinte, de exemplu, pentru a indica subiectul propoziției sau pentru a scrie forma verbală corectă; dar literele șterse, (de exemplu, ale unei consoane duble) nu sunt raportate sau când a fost necesar la un moment dat, să se inverseze ordinea cuvintelor într-o propoziție excesiv de complicată. În această ediție nu au fost evidențiate corecturile, literele sau cuvintele adăugate, pentru că textul ar deveni foarte greu.
[2] Luisa a primit sfânta ascultare de a scrie tot ce s-a petrecut între ea și Isus, de la al treilea Confesor, Don Genaro De Genaro, care începând din anul 1898 a avut grijă de ea timp de cei 24 de ani. Luisa a început să scrie volumele ei (36 de caiete voluminoase) sub formă de jurnal, pe data de 28 februarie 1899, începând cu al doilea volum. În același timp l-a scris și pe primul volum, în care își povestește viața ei trecută, începând cu vârsta de 12 ani (cu aproximație între1877-1899). Mai târziu, în anul 1926, a trebuit să scrie un „Caiet cu amintiri din copilărie” pentru a completa primul volum. Ultimul capitol al ultimului volum (al 36-lea) este din 28 decembrie 1938; și a încetat să mai scrie atunci când i s-a poruncit să nu o mai facă.
[3] În sudul Italiei și în particular în Puglia se obișnuiește să se adreseze cu „Dumneavoastră” în semn de respect. Luisa trece încontinuu de la „Dumneavoastră” la „Tu” și invers, atunci când îi vorbește lui Isus. În anumite momente aceasta ar putea să depindă și de diferitele stări sufletești ale ei. În acest prim volum, acest cuvânt „Dumneavoastră” a fost lăsat ori de câte ori Luisa l-a scris;darîn celelalte volume, acest cuvânt va fi înlocuit cu „Tu”.
[4] Acest cuvânt pare să fie cuvântul scris de Luisa: nu există în limba italiană, deși se înțelege semnificația (necorespunzătoare).
[5] Înseamnă că încă nu este corespunzătoare cu acest har.
Voința Divină 