Adorabilul meu Isus continua să se arate. În această dimineață, după ce m-am Împărtășit, Îl vedeam în interiorul meu, atât pe El cât și cele două inimi atât de unite, încât păreau una singură. Preadulcele meu Isus mi-a spus: „Astăzi am decis să Mă așez pe Mine însumi în locul inimii tale”.

            În acest timp, am văzut că Isus s-a așezat în acel loc în care stă inima și din interiorul lui Isus primeam respirația și simțeam bătăile inimii [mele din Inima lui Isus]. Ce fericită mă simțeam trăind în această stare! După aceea, a adăugat: „Luând Eu locul inimii, ar fi bine să ai întotdeauna hrana pregătită ca să Mă hrănești. Hrana va fi Vrerea Mea[1], și în tot ce te vei mortifica, te vei priva din iubire pentru Mine”.

            Dar cine poate spune tot ce s-a petrecut în interiorul meu între mine și Isus? Cred că e mai bine să tac, altfel simt că aș zădărnici [totul], nefiind limba mea bine instruită[2] capabilă să vorbească despre haruri atât de mari, pe care Domnul le-a dăruit sufletului meu; nu mi-a mai rămas altceva decât să-i mulțumesc Domnului că se îngrijește de un suflet atât de mizerabil și păcătos.

---

[1] „Hrana mea este voința celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea lui”. (Ioan 4,34)

[2] Adică, perfecționată bine, blândă, să devină mai puțin dură.