Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea și îmi părea că înconjuram pământul. Oh, cât era de inundat de tot felul de nelegiuiri, îți face oroare să te gândești la aceasta! Deci, în timp ce înconjuram, am ajuns într-un loc unde am găsit un preot care trăia o viață sfântă, și într-un alt loc, o fecioară cu o viață aspră și sfântă. Ne-am unit toți trei și am început să vorbim despre multele pedepse pe care Domnul le dă și de multe altele pe care le ține pregătite.

            Eu le-am spus: „Și voi ce faceți? V-ați conformat oare Justiției divine?” Și aceia: „Văzând necesitatea critică a acestor vremuri triste, [văzând] că omul nu s-ar supune nici măcar dacă ar apărea un Apostol, nici dacă Domnul ar trimite un alt sfânt Vincent Ferrer, care cu minuni și semne miraculoase l-ar putea duce la convertire, văzând omul ajuns la o asemenea încăpățânare și la un fel de nebunie, încât chiar prin puterea acelor miracole l-ar face și mai neîncrezător, tot așa și noi ne-am conformat dreptății, fiind învăluiți de această necesitate critică, pentru binele oamenilor și pentru a opri această mare putreziciune care inundă fața pământului și pentru gloria Dumnezeului nostru atât de insultat. Doar ne rugăm și ne oferim ca victime, pentru ca aceste pedepse să reușească la convertirea popoarelor. Și tu, ce faci? Nu te-ai conformat cu noi?”

            Și eu: „Ah, nu, nu pot, pentru că ascultarea nu vrea, deși Isus vrea să mă conformez, dar din moment ce ascultarea nu vrea, trebuie să învingă peste toate, prefer să mă contrazic cu binecuvântatul Isus, ceea ce mă îndurerează foarte mult”. Și aceia: „Când este ascultarea, desigur că nu este nevoie să fii de acord”.

            După aceasta, aflându-mă în mine, imediat L-am văzut pe preaiubitul Isus și, pentru că voiam să știu din ce parte [a lumii] ar fi acel preot și acea fecioară, El mi-a spus că erau din Peru.