asemanarea cu Cristos

V3.77 Luisa este transformată în Isus prin Respirația Sa divină (Duhul Sfânt). Luisa, „aleasă dintre mii”. Ce înseamnă lipsa de stimă a unei alte persoane (3 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în aceeași stare, în această dimineață, l-am văzut pentru puțin timp pe adorabilul meu Isus, care era în inima mea și dormea, iar somnul Său îndemna sufletul meu să dorm împreună cu El, atât de mult încât îmi simțeam puterile interioare toate adormite, fără să mai acționeze. Uneori mă sforțam să ies din acel somn, dar nu puteam, iar când s-a trezit pentru puțin timp binecuvântatul Isus, a trimis de trei ori în mine suflarea Sa și îmi părea că El ar fi rămas cu totul absorbit în mine. După aceea, îmi părea că Isus și-ar fi retras din nou în Sine acele trei respirații pe care mi le trimisese și m-am trezit cu totul transformată în El. Cine poate spune ceea ce se întâmpla în mine datorită acestor respirații divine? Nu am cuvinte pentru a exprima uniunea inseparabilă dintre mine și Isus.

După aceea pare că am putut să mă trezesc, iar Isus, rupând tăcerea, mi-a spus: „Fiica Mea, m-am tot uitat și am tot căutat, parcurgând tot pământul, dar în tine mi-am îndreptat privirile și în tine mi-am găsit complăcerile Mele și pe tine te-am ales dintre mii”.

Apoi, întorcându-se către anumite persoane pe care le vedeam, le-a atenționat spunându-le: „Lipsa de stimă față de alte persoane este o lipsă de adevărată umilință și blândețe creștină, pentru că un spirit smerit și dulce știe să-i respecte pe toți și să interpreteze bine întotdeauna, faptele altora”.

După ce a spus acestea, a dispărut fără [ca eu] să-i spun vreun cuvânt. Să fie mereu binecuvântat, pentru că așa vrea, și totul să fie spre slava Sa.

Through a soul now „hollowed” by penance and prayer, the Holy Spirit ‘breathes’ His wishes, to the Father. Artist: Elizabeth Wang, Code: T-01508C-BW

V3.23 Circumcizia lui Isus. Cu cât sufletul se umilește mai mult și se cunoaște pe sine, cu atât mai mult se apropie de Adevăr (1 ianuarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Fiind foarte tristă pentru lipsa supremului și unicului meu Bine, după ce am tot așteptat, în sfârșit L-am văzut ieșind din interiorul inimii mele, plângând, făcându-mi semn cu ochii că îl durea rana care i s-a făcut când a fost circumcis; de aceea plângea și aștepta să-i șterg sângele care îi curgea din rană și să-i calmez durerea provocată de tăietură. [Simțeam] foarte multă compasiune și confuzie, laolaltă, încât nu îndrăzneam să fac asta, dar atrasă de iubire, nu știu cum, m-am găsit cu un scutec în mână și am încercat în măsura în care am putut, să șterg sângele Pruncului Isus. În timp ce făceam aceasta, mă simțeam plină de păcate și mă gândeam că eu sunt cauza de dureri a lui Isus. Oh, câtă durere îmi provoca! Mă simțeam absorbită în acea amărăciune și binecuvântatul Pruncușor, compătimind starea mea sărmană, mi-a spus:

            „Cu cât sufletul se umilește mai mult și se cunoaște pe sine, cu atât mai mult se apropie de adevăr și, aflându-se în adevăr, încearcă să înainteze pe calea virtuților, de care se vede la mare distanță. Și dacă vede că se află pe calea virtuților, percepe imediat cât de mult îi rămâne de făcut, pentru că virtuțile nu au sfârșit, sunt infinite cum sunt și Eu. Prin urmare, sufletul, aflându-se în adevăr, încearcă să se perfecționeze mereu, dar nu va ajunge niciodată să se vadă perfect; și aceasta îi servește pentru a face ca sufletul să lucreze continuu, străduindu-se să se perfecționeze mai mult, fără să piardă timpul în trândăvie; iar Eu, complăcându-Mă de această lucrare, îl modelez treptat pentru a picta în el asemănarea Mea. Iată de ce am vrut să fiu circumcis, pentru a da un exemplu de foarte mare umilință, care i-a făcut pe îngerii Cerului să se uimească”.