asemanarea cu Cristos

V4.128 Cine dorește totul de la Dumnezeu trebuie să-i dea totul lui Dumnezeu. Pentru a arde în focul Iubirii divine, sufletul trebuie să fie complet uscat, adică așa cum l-a făcut Dumnezeu, fără circumstanțe străine Lui (29 aprilie 1902)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață, adorabilul meu Isus a venit pentru puțin, spunându-mi: Fiica Mea, cine dorește totul de la Dumnezeu, trebuie să se ofere în totalitate lui Dumnezeu.

Și s-a oprit pentru moment fără să-mi mai spună nimic; așa că eu, văzându-L aproape de mine, i-am spus: Doamne, ai milă de mine, nu vezi că totul este uscat și ofilit? Îmi pare că am devenit atât de uscată, de parcă nu aș fi avut niciodată un strop de ploaie”.

Și El: Mai bine așa. Nu știi că lemnul cu cât este mai uscat, cu atât focul îl devorează mai ușor și îl transformă în flacără? O singură scânteie este suficientă pentru a-l aprinde, dar dacă este plin de alte lucruri și nu este bine uscat, este nevoie de un foc mare pentru a-l aprinde și de mult timp pentru a-l transforma în foc. Tot așa sufletul, când este complet uscat, este suficientă o singură scânteie pentru a-l transforma în întregime în focul iubirii divine.

Și eu: „Doamne, râzi de mine? Cum, atunci totul este urât? Și apoi, ce trebuie să arzi dacă totul este uscat?”

Și El: Nu râd de tine, tu chiar nu înțelegi când nu este totul uscat în suflet? Starea de spirit reprezintă mulțumire, starea de spirit reprezintă satisfacție, starea de spirit reprezintă propriul gust, starea de spirit reprezintă propria stimă. În schimb, când totul este uscat și sufletul lucrează, aceste circumstanțe nu au de unde să se nască, iar Focul divin, găsind sufletul gol, uscat, așa cum a fost creat de El, fără alte conjuncturi străine și fiind lucrul Său, reușește foarte ușor să-l transforme în propriul Său foc divin. 

Și după aceea Eu, îi insuflu o tendință spre pace, iar această pace, fiind păstrată de ascultarea interioară și păzită de ascultarea exterioară, dă naștere în suflet la tot ce Îi aparține lui Dumnezeu, adică la toate lucrările, virtuțile, căile Cuvântului Umanizat, încât să se vadă în El simplitatea Sa, smerenia, dependența vieții Sale din copilărie, perfecțiunea virtuților Sale adulte, mortificarea și răstignirea morții Sale. Așadar, totul începe întotdeauna cu aceasta: că oricine Îl dorește în întregime pe Cristos trebuie să dea totul lui Cristos.

V3.77 Luisa este transformată în Isus prin Respirația Sa divină (Duhul Sfânt). Luisa, „aleasă dintre mii”. Ce înseamnă lipsa de stimă a unei alte persoane (3 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în aceeași stare, în această dimineață, l-am văzut pentru puțin timp pe adorabilul meu Isus, care era în inima mea și dormea, iar somnul Său îndemna sufletul meu să dorm împreună cu El, atât de mult încât îmi simțeam puterile interioare toate adormite, fără să mai acționeze. Uneori mă sforțam să ies din acel somn, dar nu puteam, iar când s-a trezit pentru puțin timp binecuvântatul Isus, a trimis de trei ori în mine suflarea Sa și îmi părea că El ar fi rămas cu totul absorbit în mine. După aceea, îmi părea că Isus și-ar fi retras din nou în Sine acele trei respirații pe care mi le trimisese și m-am trezit cu totul transformată în El. Cine poate spune ceea ce se întâmpla în mine datorită acestor respirații divine? Nu am cuvinte pentru a exprima uniunea inseparabilă dintre mine și Isus.

După aceea pare că am putut să mă trezesc, iar Isus, rupând tăcerea, mi-a spus: „Fiica Mea, m-am tot uitat și am tot căutat, parcurgând tot pământul, dar în tine mi-am îndreptat privirile și în tine mi-am găsit complăcerile Mele și pe tine te-am ales dintre mii”.

Apoi, întorcându-se către anumite persoane pe care le vedeam, le-a atenționat spunându-le: „Lipsa de stimă față de alte persoane este o lipsă de adevărată umilință și blândețe creștină, pentru că un spirit smerit și dulce știe să-i respecte pe toți și să interpreteze bine întotdeauna, faptele altora”.

După ce a spus acestea, a dispărut fără [ca eu] să-i spun vreun cuvânt. Să fie mereu binecuvântat, pentru că așa vrea, și totul să fie spre slava Sa.

Through a soul now „hollowed” by penance and prayer, the Holy Spirit ‘breathes’ His wishes, to the Father. Artist: Elizabeth Wang, Code: T-01508C-BW

V3.23 Circumcizia lui Isus. Cu cât sufletul se umilește mai mult și se cunoaște pe sine, cu atât mai mult se apropie de Adevăr (1 ianuarie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Fiind foarte tristă pentru lipsa supremului și unicului meu Bine, după ce am tot așteptat, în sfârșit L-am văzut ieșind din interiorul inimii mele, plângând, făcându-mi semn cu ochii că îl durea rana care i s-a făcut când a fost circumcis; de aceea plângea și aștepta să-i șterg sângele care îi curgea din rană și să-i calmez durerea provocată de tăietură. [Simțeam] foarte multă compasiune și confuzie, laolaltă, încât nu îndrăzneam să fac asta, dar atrasă de iubire, nu știu cum, m-am găsit cu un scutec în mână și am încercat în măsura în care am putut, să șterg sângele Pruncului Isus. În timp ce făceam aceasta, mă simțeam plină de păcate și mă gândeam că eu sunt cauza de dureri a lui Isus. Oh, câtă durere îmi provoca! Mă simțeam absorbită în acea amărăciune și binecuvântatul Pruncușor, compătimind starea mea sărmană, mi-a spus:

            „Cu cât sufletul se umilește mai mult și se cunoaște pe sine, cu atât mai mult se apropie de adevăr și, aflându-se în adevăr, încearcă să înainteze pe calea virtuților, de care se vede la mare distanță. Și dacă vede că se află pe calea virtuților, percepe imediat cât de mult îi rămâne de făcut, pentru că virtuțile nu au sfârșit, sunt infinite cum sunt și Eu. Prin urmare, sufletul, aflându-se în adevăr, încearcă să se perfecționeze mereu, dar nu va ajunge niciodată să se vadă perfect; și aceasta îi servește pentru a face ca sufletul să lucreze continuu, străduindu-se să se perfecționeze mai mult, fără să piardă timpul în trândăvie; iar Eu, complăcându-Mă de această lucrare, îl modelez treptat pentru a picta în el asemănarea Mea. Iată de ce am vrut să fiu circumcis, pentru a da un exemplu de foarte mare umilință, care i-a făcut pe îngerii Cerului să se uimească”.