Isus continua să nu vină, iar eu mă consumam de durere și simțeam o febră care mă făcea să delirez. Deci, venind Confesorul să celebreze Sacrificiul divin, m-am Împărtășit, dar nu l-am văzut pe dragul Isus ca de obicei, prin urmare, am început să-mi spun absurditățile: „Spune-mi, Binele meu, de ce nu te arăți? Îmi pare că de data asta nu am fost eu cauza lipsei Tale! Cum, mă lași pur și simplu? Vai, nici măcar prietenii acestui pământ nu acționează în acest fel! Când trebuie să stea departe, cel puțin își iau rămas bun, iar Tu nici măcar nu-mi spui la revedere? Cum, așa se face? Iartă-mă dacă vorbesc astfel, este febra, cea care mă face să delirez și mă înnebunește”.

            Dar cine poate spune toate absurditățile pe care i le-am spus? Ar fi ca o pierdere de timp. Deci, în timp ce eu deliram și plângeam, Isus, își arăta când o mână, când un braț. Apoi, când l-am văzut pe Confesor care mi-a dat ascultarea de a suferi răstignirea, Isus s-a arătat, ca și cum ar fi fost obligat de ascultare, iar eu, imediat m-am adresat Lui: „De ce nu te arătai?”

            Și El, având un aspect serios, a spus: „Nu este nimic, nu este nimic, este doar că vreau să pedepsesc pământul, iar Eu, dacă Mă aflu într-un bun raport chiar și cu o singură creatură, atunci Mă simt dezarmat și nu am puterea să pedepsesc, pentru că arătându-Mă, și vezi că vreau să trimit pedepse, tu începi să spui: „Toarnă în mine, fă-mă pe mine să sufăr”, iar Eu mă simt învins de tine și nu mai pedepsesc niciodată, iar oamenii nu fac altceva decât să fie mai sfidători”. Confesorul a continuat să repete să mă supun ascultării pentru a suferi răstignirea, iar Isus se arăta indulgent să mă determine să ascult, nu ca alte dăți când imediat voia ca eu să mă supun și mi-a spus:

„Și tu ce vrei să faci?” Iar eu: „Doamne, ceea ce Tu vrei”. Apoi, adresându-se Confesorului, i-a spus pe un ton serios: „Chiar și tu vrei să Mă legi, dându-i această ascultare pentru a o face să sufere?”. Și în timp ce spunea acestea, a început să-mi împărtășească durerile crucii; apoi, arătându-se calm, a revărsat amărăciunile Sale și a adăugat: „Confesorul, unde se află?” Și eu: „Doamne, nu știu unde a plecat, este sigur că nu-l mai văd cu noi”. Și El: „îl vreau; așa cum El M-a alinat, tot astfel și Eu vreau să-l alin pe el”.