durerea

V4.38 Care este semnul că se acționează din iubire adevărată. Este foarte important ca voința propria să lucreze unită cu Voința lui Dumnezeu (25 noiembrie 1900)

Divine WillLasă un comentariu

            Dulcele meu Isus, întârzia [și eu], mă temeam că din nou nu o să mai vină, dar deodată a venit spre surprinderea mea și mi-a spus:

„Draga Mea, vrei să știi când se săvârșește o lucrare pentru persoana iubită? Când întâlnește sacrificii, amărăciuni și durere, [cineva] are virtutea să le schimbe în dulcețuri și delicii, pentru că aceasta este natura adevăratei iubiri, să transformi durerile în bucurii și amărăciunea în dulcețuri. Dacă se experimentează contrariul, este un semn că nu acționează iubirea adevărată. Oh, câte lucrări se spune că se fac pentru Dumnezeu, dar când se întâlnesc cu aceste [amărăciuni], dau înapoi; astfel se demonstrează că nu erau făcute pentru Dumnezeu, ci pentru interesul propriu și pentru plăcerea pe care o simțeau”.

            Apoi a adăugat: „În general, se spune că voința proprie devastează orice lucru și infectează cele mai sfinte lucrări. Și chiar această voință proprie, dacă este conectată cu Voința lui Dumnezeu, atunci nu există nicio altă virtute care să o poată depăși, pentru că acolo unde există voință, există viață în a face binele, dar acolo unde nu există voință, există moarte în a lucra, sau se va lucra cu dificultate ca și cum ar fi în agonie”.

V4.11 Iubirea arzătoare a Luisei pentru suferință. Ascultarea a fost totul pentru Isus și tot așa trebuie să fie pentru Luisa (21 septembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

          Cine poate spune suferința mea, fiind lipsită de cea mai dragă prietenă a mea, durerea? Admiram, da, minunata autoritate a sfintei ascultări, precum și virtutea pe care Domnul o comunicase Confesorului, căci, prin ascultare și însemnându-mă, m-a eliberat de un rău pe care îl considerasem grav și care era suficient[1] pentru a-mi descompune trupul; dar cu toate acestea, nu puteam să nu simt suferința de a fi lipsită de o durere atât de utilă, care Îl emoționa și sensibiliza pe binecuvântatul Isus, încât El venea aproape continuu.

            Așadar, când a venit Domnul nostru, m-am plâns Lui, spunându-i: „Preaiubitul meu Bine, ce mi-ai făcut? M-ai eliberat de Confesor, așadar am pierdut speranța de a părăsi pământul pentru moment. Și apoi, de ce să fie atâtea stânjeneli? Tu însuți mă puteai elibera; ce rol are părintele aici? Ah, poate nu ai vrut să mă nemulțumești în mod direct, nu-i așa?”

            Și El: „Ah, fiica Mea, cât de repede ai uitat că ascultarea a fost totul pentru Mine; vreau ca ascultarea să fie totul pentru tine. Și apoi, părintele are rolul de a-l considera pe el ca fiind Persoana Mea”.

            Zicând acestea, a dispărut lăsându-mă complet mâhnită. Câte știe să facă doamna ascultare; este necesar să o cunoști și să ai de-a face cu ea pentru mult timp și nu [doar] pentru puțin, pentru a putea spune cu adevărat cine este ea! Și extraordinar, foarte bine pentru doamna ascultare! Cu cât stai mai mult, cu atât te faci cunoscută mai mult. În ce mă privește, ca să spun adevărul, te admir și sunt constrânsă să te iubesc, dar nu mă pot abține să nu mă supăr pe tine, mai ales când îmi cauzezi probleme mari. Așadar, te rog, dragă ascultare, să fii tot mai îngăduitoare în a suferi.

[1] Luisa spune „îndeajuns”.

Câte știe să facă doamna ascultare; este necesar să o cunoști și să ai de-a face cu ea pentru mult timp și nu [doar] pentru puțin, pentru a putea spune cu adevărat cine este ea! Și extraordinar, foarte bine pentru doamna ascultare! Cu cât stai mai mult, cu atât te faci cunoscută mai mult. În ce mă privește, ca să spun adevărul, te admir și sunt constrânsă să te iubesc, dar nu mă pot abține să nu mă supăr pe tine, mai ales când îmi cauzezi probleme mari. Așadar, te rog, dragă ascultare, să fii tot mai îngăduitoare în a suferi.