Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou, Mamă Sfântă, pe genunchii tăi materni. Dulcele Copil pe care îl strângi la sân și frumusețea ta fermecătoare mă înlănțuie, încât nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta este încă și mai frumoasă; îmi pare că durerea de la Circumcizie te-a făcut mai frumoasă. Privirea ta dulce scrutează în depărtare, să vadă dacă ajung persoane dragi ție, pentru că simți dorința de a-L face cunoscut pe Isus. Eu nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, fiindcă vreau să ascult și eu frumoasele tale lecții, ca să-L pot cunoaște și să-L iubesc mai mult.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, ai dreptate, că mă vezi mai frumoasă. Trebuie să știi, că atunci când L-am văzut circumcis pe Fiul meu și i-am văzut sângele curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am rămas de două ori Mamă: Mama Fiului meu și Mama sângelui Său și a durerii Sale cumplite, astfel că am dobândit înaintea Divinității dublul drept de Maternitate, dublul drept de har, pentru mine și pentru întregul neam omenesc. Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de frumos este să împlinești binele, suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-a creat. Aceasta leagă Divinitatea de făptură și îi dă atât de multe, până o copleșește în haruri și iubire. Această iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să alerge, să se ofere tuturor, pentru a-L face cunoscut pe Cel care le-a oferit atât de multe. Iată pentru ce am simțit nevoia să-L fac cunoscut pe Fiul meu.

Așadar, binecuvântata mea fiică, Divinitatea, care nu știe să refuze nimic pentru cei care-L iubesc, face să apară pe cerul albastru o nouă stea mai frumoasă și mai luminoasă și care cu lumina Sa, merge în căutare de adoratori, pentru a spune întregii lumi, în tăcuta sa scânteiere: „s-a născut Cel care a venit să vă salveze! Veniți să-L adorați și să-L cunoașteți ca Salvator al vostru!” Dar, nerecunoștință umană, dintre atât de mulți, numai trei Persoane au fost atente și, fără să dea importanță sacrificiilor, au pornit la drum pentru a urma steaua. Și precum steaua conducea persoanele pe acea cale, tot așa erau rugăciunile mele, iubirea mea, suspinele mele, harurile mele, care voiau să-L vestească pe Cerescul Copilaș, așteptatul tuturor secolelor și atât de multe stele coborau în inimile lor, le luminau mințile, le conduceau sufletul, încât fără să-L cunoască încă, Îl iubeau pe Cel pe care Îl căutau și grăbeau pasul pentru a ajunge să-L vadă pe Cel pe care Îl iubeau atât de mult.

Preaiubita mea fiică, Inima mea de Mamă se bucura de fidelitatea, răspunsul și sacrificiul acestor Regi Magi, de venirea lor să-L cunoască și să-L adore pe Fiul meu. Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele: de câte ori nu mi se repetă această durere și nerecunoștință umană! dintre atât de mulți, doar trei [au fost], de-a lungul secolelor!

Eu și Fiul meu facem să apară diferite stele [de sfințenie], una mai frumoasă decât alta, pentru a-i chema pe cei care vor să-L cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie, pe alții să iasă din păcat, pe alții la eroismul unui sacrificiu. Dar vrei să știi care sunt aceste stele? O situație dureroasă este o stea, un adevăr care se cunoaște este o stea, o iubire neînțeleasă de alte făpturi este o stea; o răsturnare, o durere, o deziluzie, o fericire neașteptată, sunt atât de multe stele care produc lumină în mințile făpturilor și care mângâindu-le, vor să le determine să-L găsească pe Cerescul Pruncușor, care arde de iubire și amorțit de frig, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele, aștept în zadar ca stelele să-mi aducă făpturile, pentru a-L așeza în inimile lor, iar Maternitatea mea devine restrânsă, blocată, căci în timp ce sunt Mama lui Isus, sunt împiedicată să fiu Mama tuturor și pentru că ele nu sunt în jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ele rămân în Ierusalimul lumesc, fără Isus. Câtă durere, fiica mea, câtă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și sacrificiu pentru a urma stelele, iar dacă apare Soarele Voinței Divine în suflet, câtă atenție trebuie să i se dea! Altfel rămân în întunericul vrerii umane.

Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, când au intrat în Ierusalim, au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au încetat să-L caute pe Isus. Însă când au ajuns în afara orașului, steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu bucurie la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire de Mamă, iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire și Maiestate, făcând să apară prin mica Sa Umanitate, Divinitatea Sa; de aceea, închinându-se au îngenunchiat la picioarele Sale, adorând și contemplând acea cerească frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și stăteau fascinați, extaziați, bucurându-se de El, așa încât Cerescul copilaș a trebuit să-și retragă Divinitatea în Umanitatea Sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se miște de lângă picioarele Sale divine.

   Iar când și-au revenit din extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și adorației lor, toată smirna ființei lor și a oricărui sacrificiu ar fi vrut, adăugând ofertei darurilor externe, simbolul actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar iubirea mea de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-L dea în brațele lor pe dulcele Copil, și oh, cu câtă iubire L-au sărutat și L-au strâns la pieptul lor! Simțeau anticipat Paradisul, în ei. Prin ei, Fiul meu lega toate națiunile iubitoare, dornice să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, punea în comun pentru toți bunurile Răscumpărării; întoarcerea la credință a tuturor popoarelor și se constituia Regele stăpânilor, iar cu armele iubirii Sale, al durerilor și lacrimilor Sale, domnind peste toate, chema din nou Împărăția Voinței Sale pe pământ. Iar Eu, Mama ta, am vrut să fiu prima Ucenică: i-am instruit, le-am spus istoria Fiului meu, iubirea Sa arzătoare, le-am recomandat să-L facă cunoscut tuturor și, luând primul loc de Mamă și de Regină a tuturor Apostolilor, i-am binecuvântat și au fost binecuvântați și de dragul Copil; apoi, fericiți și cu lacrimi [în ochi] au pornit din nou spre ținuturile lor. Eu nu i-am lăsat singuri; ci i-am însoțit cu afecțiune maternă, și ca răsplată, [mijloceam] ca ei să-L simtă pe Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți!

   Trebuie să știi că Eu, atunci mă simt într-adevăr Mamă, când văd că Fiul meu are domnia și stăpânirea, formând locuința Sa veșnică în inimile care Îl caută și Îl iubesc. Acum, un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu într-adevăr Mamă, lasă-mă să-L așez pe Isus în inima ta: Îl vei încânta cu iubirea ta, Îl vei hrăni cu hrana voinței tale, pentru că El nu vrea altă hrană, îl vei îmbrăca cu sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-L voi crește din nou împreună cu tine, pe dragul meu Fiu și îmi voi îndeplini pentru tine și pentru El, misiunea de Mamă. Astfel voi simți bucuriile pure ale fecundității mele materne. Trebuie să știi, că faptele care nu-i aparțin lui Isus și se află în interiorul inimilor, pot fi ele și cele mai frumoase, dar săvârșite de ochii lumii, nu îmi vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale de viața Fiului meu drag.

Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, cât [de mult] trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-L așezi pe Cerescul Copilaș în inima mea! Cât sunt de mulțumită! Oh, te rog, ascunde-mă sub mantia ta, ca să-L văd doar pe Copilașul care stă în inima mea, care formează din toată ființa mea un singur act de iubire din Voința Divină și care să se mărească atât de mult, încât să mă umple cu totul de Isus și să fiu doar un văl care să-L ascundă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să-L săruți pe Cerescul Micuț și Îi vei da aurul voinței tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor tale și mă vei ruga să-L închid în inima ta.

Iaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul Voinței Divine, pentru a-L hrăni pe dragul meu Isus!