Sufletul către glorioasa lui Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; îmi pare că vrei să-mi povestești și să-mi destăinui ceva mai surprinzător. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge-mi mintea, eliberează-mi inima, ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul Său complet și aceasta mă înfrumuseța, mă îmbogățea, mă sfințea atât de mult, încât chiar Îngerii rămâneau fermecați.

Dar, trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, m-am întors din nou în Ierusalim împreună cu iubitul meu Ioan. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în trup muritor, iar întreaga Creație ca și cum ar fi intuit aceasta, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până și cea mai mică pasăre, pe unde am trecut Eu, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu îi binecuvântam pe toți și le dădeam ultimul rămas bun. Deci, am ajuns la Ierusalim și retrăgându-mă într-un apartament în care m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Și acum, binecuvântată fiică, trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind neputincioasă din iubire și am trăit puternice încântări și amețeli, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici măcar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Durerile care mă copleșeau atât de mult, au fost toate în ordine supranaturală, dar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat libertatea de a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii.

   Așadar, vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: [înseamnă] pierderea germenului relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, ci slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata să plece la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să-mi fac testamentul, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care m-a onorat foarte mult, încât am devenit Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să-l facă și ce înseamnă să te lași stăpânită de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că ți-am comunicat o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dăruiască. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt, pe care ți l-am spus, am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea din care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă mistuie, certificarea zestrei pe care ți-o dau. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. În felul acesta nemaisimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca triumf și victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care moare dintr-o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine și care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească de iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul cuvânt: adică, te vei mulțumi să mori și vei face mai degrabă orice sacrificiu ca să nu dai niciun suflu de viață, voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând: dacă vezi că eu sunt gata să fac un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino tu însăți să-mi iei sufletul în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit, și făgăduiesc să nu fac niciodată, chiar niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, sunt foarte mulțumită, că am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, și că am asigurat-o pe fiica mea pe pământ, să fie înzestrată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu voi permite să rămâi orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică la cea mai mare nevoie a ta, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Iar acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu eram deja bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a ne consola, pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi fie coroană [în jurul meu] în momentul plecării mele către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați.

   Eu i-am mângâiat pe toți, le-am încredințat, în mod special, sfânta Biserică în dezvoltare și am dat tuturor binecuvântarea maternă și, în virtutea ei, le-am lăsat în inimi iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama Sa și dând ultima respirație de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele Sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și admirându-mă au rămas fermecați și au spus în cor: „Cine este Cea care vine din exil complet sprijinită de Domnul Său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția ei, este atât de grandioasă, încât Cerurile au coborât să o primească! Nicio altă creatură nu a intrat în aceste regiuni cerești atât de împodobită și distinsă, atât de puternică și care să dețină supremația peste toate”.

Și acum, fiica mea, vrei să știi cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și [toți] rămân uimiți? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința ei, iar Vrerea Divină m-a invadat atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care puteau da lumină, iubire, sfințenie tuturor și le-a închis pe toate și pe toți înăuntrul cerului meu. Era activitatea Voinței Divine active în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția Sa în sufletul ei. Dar, toată curtea cerească, privindu-mă rămânea uimită pentru că descoperea în mine cerul și, întorcându-și din nou privirile, vedeau în mine soarele, dar neputându-și dezlipi privirea și uitându-se mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și exclamau fermecați: „Cât este de frumoasă! Totul este concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului ei; este singura lucrare împlinită a întregii Creații!”.

Și acum binecuvântată fiică, trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a celebrat în Cer pentru Voința Divină, pentru multele miracole pe care le-a lucrat în creatura Sa. Așadar, intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, iar FIATUL Divin și-a manifestat lucrarea frumoasă și mare pe care o împlinește într-o creatură. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mamei tale îi place atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, care să-i dea spațiu și să o facă să repete marile Sale miracole și minunatele Sale sărbătoriri.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde domnești în mod glorios, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine, oh, cât simt nevoia Mamei mele dragi, simt că îmi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine se vor converti în Voința lui Dumnezeu, ca să formeze în mine viața Sa și împărăția Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te ajut în clipa morții tale.

Iaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă Soarele Voinței Divine în sufletul meu! 

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică, și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și ca o fiică a ta vreau să împletesc toate propunerile, iaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și formând coroană, vreau să o așez în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-l transformi în mai mulți sori, cel puțin de atâtea ori de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că tu ai foarte mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți-i dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te angajezi să mă iubești.

   Mamă Sfântă, tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă… Dar vreau să-ți spun foarte multe lucruri; vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea ca într-un loc de refugiu al meu; vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului [din voința mea] și un spațiu în care Voința Divină să-și extindă împărăția. Această voință a mea consacrată ție, ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, deoarece consacrându-ți voința mea, tu mi-o vei da pe a ta în schimb și în felul acesta, ori Mama va veni să stea cu fiica ei pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama ei în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele către Mama mea Cerească. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire, îți cer sfânta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească și să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care le arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.