Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, iubirea ta maternă mă cheamă lângă tine cu vocea mereu mai puternică; deja te văd foarte ocupată cu treburi, pregătită să pleci din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa; ia-mă cu tine, iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții sublime ale tale.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania ta și grija pe care o arăți în ascultarea lecțiilor mele cerești, imitându-mă, sunt bucuriile cele mai pure pe care le poți da Inimii mele materne. Mă bucur că pot să împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii mele. Întorcându-ți privirea, când spre Isus, când spre mine, dă-mi atenție! Îți voi povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a fost plăcut, totuși a fost foarte dureros pentru mine… Imaginează-ți că, dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi momente de tărie și har, aș fi murit de o durere cumplită.

Noi continuam să ne petrecem viața în căsuța liniștită din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și Înțelepciune. El era atrăgător prin blândețea și suavitatea vocii Sale, prin farmecul dulce al ochilor Săi și prin toată bunăvoința Persoanei Sale… Da, Fiul meu era într-adevăr frumos, foarte frumos! În scurt timp El a ajuns la vârsta de doisprezece ani, când după obicei, se mergea la Ierusalim, pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit [la drum]: El, Sfântul Iosif și Eu. În timp ce ne continuam drumul credincioși și concentrați, Isus al meu, tot mai des, rupea tăcerea și ne vorbea: când de Tatăl Său Ceresc, când de Iubirea imensă, pe care o avea în Inima Sa pentru suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și ajunși acolo, ne-am prosternat cu fața la pământ și, adorându-L din adâncul inimii pe Dumnezeu, ne-am rugat îndelung. Rugăciunea noastră era atât de înflăcărată și atât de profundă, încât deschidea Cerurile, Îl atrăgea și Îl lega pe Tatăl Ceresc, grăbind împăcarea dintre El și oameni.

Și acum, fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care mă chinuie: din păcate sunt mulți care merg la biserică pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu se oprește pe buzele lor, pentru că inima și mintea lor fug departe de El… Câți merg la biserică din pură obișnuință ori pentru a petrece timpul inutil! Aceștia închid Cerul, în loc să-l deschidă… Și cât sunt de numeroase necuviințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse nu s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi transformat în haruri, dacă toate sufletele s-ar fi străduit să imite exemplul nostru! Numai rugăciunea, care izvorăște dintr-un suflet în care domnește Voința Divină, acționează într-un mod irezistibil asupra Inimii lui Dumnezeu. Ea este foarte puternică, Îl cucerește și obține de la El harurile cele mai mari. De aceea, să ai grijă să trăiești în Vrerea Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii tale drepturile puternice ale mijlocirii ei.

După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea la Nazaret. În învălmășeala mulțimii ne-am pierdut; Eu am rămas cu femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam în jur ca să mă asigur dacă dragul meu Isus ar fi venit cu mine; dar, nevăzându-L, m-am gândit că El ar fi rămas cu tatăl Său, Iosif. În schimb, câtă stupoare și supărare am simțit, când am ajuns în locul în care trebuia să ne reunim și nu L-am văzut alături de el!

   Fără să știm ce s-a întâmplat, am simțit o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți, întrebând îngrijorați pe cei pe care îi întâlneam: „Oh, spuneți-ne dacă L-ați văzut pe Isus, Fiul nostru, căci nu putem trăi fără El!” Și plângând, îi descriam trăsăturile: „El este foarte binevoitor; frumoșii Săi ochi albaștri răspândesc lumină și vorbesc inimii; privirea Sa impresionează, atrage, înlănțuie; fruntea Sa este maiestuoasă; fața Sa este frumoasă, de o frumusețe încântătoare; vocea Sa foarte dulce coboară până în inimă și îndulcește toate amărăciunile; părul Său cârlionțat este ca aurul foarte fin și toate acestea Îi conferă o înfățișare pură și grațioasă… În El totul este maiestate, demnitate și sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor!”

Dar, în ciuda tuturor căutărilor noastre, nimeni nu a știut să ne spună nimic. Durerea, pe care Eu o simțeam era atât de profundă, încât plângeam amarnic și deschidea în fiecare clipă în sufletul meu despicături profunde, care îmi provocau adevărate spasme de moarte.

Dragă fiică, Isus era Fiul meu, dar El era de asemenea și Dumnezeul meu; de aceea, trebuie spus că durerea mea, aflată în rânduiala divină, era atât de puternică și imensă, încât întrecea toate celelalte sfâșieri posibile reunite la un loc… Dacă FIATUL, pe care Eu îl dețineam, nu m-ar fi susținut continuu cu puterea Sa divină, aș fi murit de spaimă. Văzând că nimeni nu ne poate da noutăți, neliniștită fiind, îi interogam pe Îngerii care mă înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu Isus? Unde trebuie să-mi îndrept pașii pentru a-L putea găsi? Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-L pe aripile voastre în brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele, ajutați-mă, aduceți-mi-L pe Isus!” Între timp ne-am întors la Ierusalim, fiind inutilă fiecare căutare. După trei zile de foarte amare suspine, de lacrimi, de neliniști și de teamă, intrăm în Templu. Eu eram foarte atentă și cercetam [cu privirea] peste tot, când iată, în sfârșit, copleșiți de bucurie, L-am văzut pe Fiul meu, care era printre învățătorii Legii! El vorbea cu o așa mare înțelepciune și maiestate, încât îi fascina pe toți, care Îl ascultau și rămâneau uimiți și surprinși. Doar văzându-L, am simțit că revin la viață și imediat am înțeles sensul ascuns al pierderii Sale.

Iar acum, un cuvânt pentru tine, preaiubită fiică. În acest mister, Fiul meu a vrut să ne dea nouă, mie și ție, o învățătură sublimă. Ți-ai putea imagina, că El ignora tot ce sufeream Eu! Departe de El, pentru că lacrimile mele, căutările mele, intensa și cruda mea durere se reflectau în Inima Sa. Și totuși, în timpul acelor ore așa dureroase, El sacrifica, Voinței Sale Divine, pe propria-i Mamă, cea pe care atât de mult o iubește, pentru a-mi demonstra că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însăși Viața Sa, Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință, nu te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi folosit ca exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, încât chiar și tu, la momentul oportun să ai puterea de a sacrifica fiecare lucru Voinței Divine.

De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am apropiat cu venerație de El și i-am adresat un dulce reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce M-ați căutat? Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-L glorifica pe Tatăl Meu?” Înțelegând înalta semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în El Vrerea Divină, ne-am întors la Nazaret.

Fiica Inimii mele materne, ascultă! Când L-am pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era mai intensă ca niciodată, și totuși la aceasta s-a adăugat încă o a doua, chiar aceea a pierderii tale. De fapt, prevăzând că tu, te-ai fi îndepărtat de Voința Divină, Eu m-am simțit lipsită în același timp de Fiu și de fiică și de aceea, maternitatea mea a suportat o dublă lovitură. Fiica mea, când vei fi în pericol de a împlini voința ta și nu pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că, abandonând FIATUL Divin, ne vei pierde pe Isus și pe mine și vei cădea în împărăția mizeriilor și viciilor. Deci, păstrează cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în mod indisolubil unită cu mine, iar Eu îți voi da harul și nu te voi mai lăsa niciodată să fii dominată de vrerea ta, ci în exclusivitate de Vrerea Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, tremur, gândindu-mă la abisurile în care voința mea este capabilă să mă cufunde. Din cauza ei, te pot pierde pe tine, pot să-i pierd pe Isus și toate bunurile cerești… Mamă, dacă tu nu mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine, simt că îmi este imposibil să trăiesc cu statornicie din Voința Divină. De aceea, reașez toată speranța mea în tine, mă încred în tine și sper totul de la tine. Așa să fie.

Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a mă compătimi pentru durerea intensă, pe care am simțit-o în timpul celor trei zile în care am rămas fără Isus.

Iaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru totdeauna voința mea și să trăiesc doar în Vrerea Divină!