Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă Cerească, sărmana ta fiică are o mare nevoie de tine! Fiind tu Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de tine, să mă așez lângă tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă, ca eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din viața mea.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de dulce îmi este compania ta! Simt alinare în flăcările mele de iubire, care mă mistuie când văd că vrei să mă urmezi pentru a mă imita. Oh, da! Avându-te aproape, voi putea cu mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină. În timp ce mă urmezi, ascultă-mă.

De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta, mările mele de iubire s-au dublat și neputându-le cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima care îl aduce pe Isus făpturilor. Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt alinări și manifestări de iubire care se dețin.

Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului, dacă nu simți câte bucurii afectuoase îți aduce, este semn că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar Ea poate da această putere sufletului, să-l facă invincibil și capabil să suporte orice durere.

Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire sunt în ea. Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți place, sunt echivalentele multor goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te umple cu Voința Divină. Oh, cum vei simți chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă îți vei umple cu iubire golurile!

Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar, am plecat din Nazaret însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie, trecând munții pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe Elisabeta, care a devenit mamă în mod miraculos la o vârstă înaintată. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că ardeam de dorința de a-L purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a Luminii pe care le simțeam în mine, m-au împins să-L duc, ca să multiplic, să însutesc viața Fiului meu, în făpturi. Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine în special a fost atât de mare, încât Eu am simțit o mare nevoie să-L dau tuturor pe dragul meu Isus, pentru ca toți să-L poată deține și să-L iubească. Dreptul de Mamă extins de FIAT m-a îmbogățit cu o așa putere de a-L multiplica pe Isus de atâtea ori, pentru câte făpturi voiau să-L primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu am putut să-L împlinesc: să-L pot oferi pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Cât de fericită mă simțeam! Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de persoane și făcând vizite, să fii mereu purtătoarea lui Isus, capabilă de a-L face cunoscut și dornică de a-L face să fie iubit.

După multe zile de călătorie am ajuns în sfârșit în Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea a venit în întâmpinarea mea, bucurându-se. La salutul pe care i l-am dat, s-au întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus a tresăltat în sânul meu și fixând cu razele propriei Divinități pe micul Ioan în sânul Mamei lui, l-a sfințit și i-a dat uzul rațiunii, făcându-i cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ioan a tresăltat de iubire și bucurie atât de tare, încât Elisabeta s-a simțit cutremurată și copleșită la rândul ei de lumina Divinității Fiului meu și a cunoscut că Eu am devenit Mama lui Dumnezeu și în marea ei iubire, a exclamat, tremurând de recunoștință.

„De unde pentru mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?” Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu umilință. Lăudându-L pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat, cântec sublim, prin care Biserica mă onorează în continuu, am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea Sa, iar pentru aceasta toate făpturile mă vor numi fericită. Fiica mea, simțeam că mă topesc și am dorit să las să se reverse flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu Elisabetei, care dorea și ea venirea lui Mesia pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă [una pe cealaltă].

Cine ar putea să-ți spună vreodată cât bine a făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case. Fiecare a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite, înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan în mod deosebit a primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința Divină împlinește lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost pentru că Ea deținea locul Său regal în mine. Dacă și tu vei lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni și tu purtătoarea lui Isus pentru făpturi, vei simți și tu nevoia irezistibilă să-L dăruiești tuturor!

Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține acest har, vino și coboară împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-L pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta Sa Voință.

Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori (rugăciunea) Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am făcut-o Sfintei Elisabeta.

Iaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și pregătește în el o locuință demnă pentru Voința Divină!