Sufletul către Mama lui Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, încât număr minutele, așteptând până când Înălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă fascinează și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da multă iubire, multe haruri, care să formeze o dulce încântare pentru voința mea umană, încât Vrerea Divină să-și extindă mările Sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI Său în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, ca să ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și simțindu-mă emoționată, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau hrana Voinței Divine în fiecare act al tău, în fiecare cuvânt și bătaie a inimii.

Și acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus, a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui Său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații Săi lăsați pe pământ. Din Patria cerească El îi privește pe toți, nu-i scapă nimeni, și este atât de mare Iubirea Sa că încă o mai lasă pe Mama Sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțire fiilor Săi și ai mei.

Dar trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Strânși toți, în jurul meu, se rugau, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui, sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau, ca de exemplu particularitățile nașterii Sale, lacrimile Sale de copil mic, trăsăturile Sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret, oh, cât erau de atenți să mă asculte, rămâneau înmărmuriți auzind multele noutăți, multele învățături pe care mi le-a dat, și care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu nu a vorbit Apostolilor despre Sine, aproape nimic, rezervându-mi mie datoria să le fac cunoscut cât de mult i-a iubit, precum și particularitățile pe care doar Mama Sa le cunoștea.

   Așadar, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei, mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca în care au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea, pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca ce a condus-o spre un port sigur și o mai conduc și acum.

Deci, a sosit timpul când s-a coborât Duhul Sfânt promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Când au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, așa că s-au răspândit în toată lumea, pentru a face cunoscută Răscumpărarea și [pregătiți] chiar să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu, am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

Fiica mea preaiubită, trebuie să știi, că Eu mai continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că îmi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare nu aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție atât de sfântă, iar când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu ți-o încredințez ție, ca să așez în locul ei Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, ca să ardă ceea ce este uman și cu suflarea Sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima plină, încât începe să plângă și udă cu lacrimile ei mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele tale învățături și mai mult de atât de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi întru totul din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă cinsti, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele Sale asupra întregii sfinte Biserici.

Iaculatorie: Mamă Cerească, revarsă în inima mea, foc și flăcări, pentru a mă consuma și a arde ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu!