După ce am primit Împărtășania, adorabilul meu Isus m-a purtat cu duhul, arătându-se extrem de îndurerat și mâhnit. Așadar, L-am implorat să-și verse în mine amărăciunile Sale, însă Isus nu mă asculta, dar eu insistând, după mult timp, i-a făcut plăcere să reverse. Așadar, după ce a revărsat puțină amărăciune, am întrebat: „Doamne, nu te simți mai bine acum?”

            Iar El: „Da, dar nu era aceea care mi-a dat atât de multă durere, ci o hrană dezgustătoare și insipidă, care nu Mă lasă să Mă odihnesc”.

            Și eu: „Revarsă puțin în mine, ca să te alin puțin”.

            Și El: „Dacă nu pot s-o asimilez și s-o suport Eu, cum ai putea tu?”

            Iar eu: „Știu că slăbiciunea mea este mare, dar Tu îmi vei da har și putere, și așa o voi putea conține în mine”.

            Dar înțelegeam că hrana dezgustătoare reprezenta impuritățile, hrana fără gust reprezenta faptele bune făcute prost, toate irosite, încât Domnului nostru îi sunt mai degrabă supărătoare și împovărătoare, pe care aproape că disprețuiește să le primească, pe care, nu le suportă și vrea să le reverse din gura Sa. Cine știe câte dintre ale mele sunt acolo împreună! Prin urmare, forțat de mine, a revărsat și puțin din acea hrană. Câtă dreptate avea Isus, că acea amărăciune era mai tolerabilă decât acea hrană dezgustătoare și insipidă! Dacă nu era din iubire pentru El, nu aș fi acceptat-o cu niciun preț.

            După aceea, binecuvântatul Isus și-a pus brațul în jurul gâtului meu și sprijinindu-și capul pe umărul meu, a vrut să se odihnească. În timp ce se odihnea, m-am trezit într-un loc în care erau multe pavaje mobile și dedesubt, abisul.

De teamă să nu cad, L-am trezit, invocând ajutorul Său și El mi-a spus: „Nu-ți fie teamă, aceasta este calea pe care toți o parcurg. Este nevoie doar de toată atenția și, întrucât majoritatea merg nepăsători, acesta este motivul pentru care mulți cad în abis și puțini sunt cei care ajung în portul mântuirii”.

            După aceea a dispărut și m-am regăsit în mine.

Nihil obstat.

Can. Hannibal Maria De Francia, Cens. Ecl.

––––––––––––––––––-

Job 23,10-11: Căci el ştie calea mea; dacă m-ar încerca, aş ieşi ca aurul. Pe urma lui s-a ţinut piciorul meu, calea lui am urmărit-o şi nu m-am abătut.

Ioan 14,6: Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

Marcu 1,2-3: Aşa cum este scris în profetul Isaía: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»”.

Matei 7,13-14: Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc.