[Isuse, Binele meu legat, dușmanii Tăi împreună cu preoții, cu o sfințenie prefăcută și scrupulozitate [falsă] Te prezintă la Pilat și, din moment ce trebuiau să sărbătorească Paștele, rămân în afara clădirii. Și Tu, Iubirea mea, văzând profunzimea răutății lor, repari toate ipocriziile clasei religioase; vreau și eu să repar împreună cu Tine. Dar în timp ce Tu Te ocupi de binele lor, ei în schimb încep să Te acuze înaintea lui Pilat, vărsând tot veninul pe care îl au împotriva Ta. Pilat, arătându-se nesatisfăcut de acuzele pe care Ți le aduc, ca să Te poată condamna cu dreptate, Te cheamă deoparte și singur Te examinează și Te întreabă: „Ești Tu Regele Iudeilor?”
Iar Tu, Isuse, adevăratul meu Rege, răspunzi: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; altfel mii de legiuni de Îngeri M-ar apăra”.
Și Pilat, înduioșat de suavitatea și demnitatea vorbirii Tale, Îți spune surprins:
„Cum, Tu ești Rege?”
Și Tu: „Tu ai spus, Eu sunt, și am venit în lume pentru a învăța Adevărul”.
Și Pilat, fără să mai vrea să știe altceva, convins de nevinovăția Ta, iese pe terasă și spune: „Eu nu găsesc nicio vină în acest Om”.
Iudeii, înfuriați, Te acuză de multe alte lucruri, iar Tu taci și nu Te aperi și repari slăbiciunile judecătorilor, atunci când se află înaintea tiranilor, repari nedreptățile lor și Te rogi, pentru cei nevinovați, asupriți și abandonați. Prin urmare, Pilat, văzând furia vrăjmașilor Tăi, Te trimite la Irod, pentru a se descotorosi de Tine.
Isus înaintea lui Irod
Regele meu Divin, vreau să repet rugăciunile și reparările Tale și să Te însoțesc până la Irod. Văd că dușmanii, înfuriați, ar vrea să Te devoreze și Te conduc, între insulte, dispreț și batjocură, înaintea lui Irod, care cu îngâmfare, Îți pune multe întrebări. Tu nu răspunzi și nici măcar nu îl privești; iar Irod, iritat pentru că nu se vede satisfăcut în curiozitățile sale și, simțindu-se umilit de lunga Ta tăcere, declară tuturor că Tu ești un nebun și fără judecată și deci, poruncește ca Tu să fii tratat ca atare. Și pentru a-și bate joc de Tine, [poruncește] să fii îmbrăcat cu un veșmânt alb și Te dă pe mâna soldaților, ca să facă cu Tine ceea ce este mai rău…
Nevinovatul meu Isus, nimeni nu găsește vină în Tine; doar iudeii, iar în mințile lor nu merită să strălucească lumina Adevărului pentru că au o prefăcută religiozitate. Isuse al meu, Înțelepciune infinită, cât Te costă să fii declarat nebun! Soldații, abuzând de Tine, Te aruncă la pământ, Te calcă în picioare, Te acoperă cu scuipături, Te disprețuiesc, Te bat cu bastoane, și loviturile sunt atât de multe, încât simți că mori… Sunt atât de mari și multe chinurile, batjocurile, umilirile pe care Ți le aduc, încât îngerii plâng și își acoperă fețele cu aripile lor pentru a nu le vedea. Nebunaticul meu Isus, și eu vreau să Te numesc nebun, dar nebun de iubire. Și este atât de mare nebunia Ta de iubire, că în loc să Te superi, Te rogi și repari pentru ambițiile regilor și ale conducătorilor care râvnesc împărății spre ruinarea popoarelor, pentru multe masacre pe care le provoacă și pentru atâta sânge pe care îl fac să se verse din cauza capriciilor lor, pentru greșelile comise în instanțe, palate și în serviciile militare.
Isuse al meu, cât este de înduioșător să Te văd în mijlocul atâtor ultragii, rugându-Te și reparând! Vocea Ta răsună în inima mea și urmez ceea ce faci Tu. Iar acum, lasă-mă să mă așez alături de Tine, să iau parte la durerile Tale și să Te alin cu iubirea mea și, îndepărtându-Ți dușmanii, Te iau în brațele mele pentru a Te despovăra și să-Ți sărut fruntea…
Dulcea mea Iubire, văd că nu Îți dau pace, și Irod Te trimite la Pilat. Dacă dureroasă a fost venirea, mai tragică va fi întoarcerea, deoarece văd că Iudeii sunt mai furioși decât înainte și sunt hotărâți să Te omoare cu orice preț… De aceea, înainte ca Tu să ieși din palatul lui Irod, vreau să Te sărut ca să-Ți arăt iubirea mea în mijlocul atâtor dureri, iar Tu, întărește-mă cu sărutul Tău și cu binecuvântarea Ta, pentru a Te putea urma înaintea lui Pilat.]
Voința Divină 