Fiind îngrijorată de starea mea mizerabilă, mai ales că nu ar mai fi Voința lui Dumnezeu, am luat în considerare puțina suferință și privațiunile Sale continue. În timp ce îmi uzam micul meu creier referitor la acest lucru și forțându-mă ca să ies din această stare, bunul meu Isus s-a arătat mereu ca un fulger, spunându-mi: „Fiica Mea, ce vrei să fac? Spune-mi, voi face ce vrei tu”.
La o propunere atât de neașteptată, nu știam ce să spun; simțeam o astfel de confuzie că binecuvântatul Isus ar trebui să facă ceea ce voiam eu, în timp ce eu trebuie să fac ce vrea El, încât am rămas fără cuvinte. Deci, văzând că nu spun nimic, ca un fulger a scăpat, și eu, alergând după acea lumină, m-am trezit în afara mea, dar nu L-am găsit și am făcut ocolul pământului, al cerului, al stelelor și fie L-am chemat cu glasul meu, fie cu cântecul meu, gândind în sinea mea că binecuvântatul Isus, auzind vocea și cântecul meu, ar fi fost impresionat și cu siguranță L-aș fi găsit.
Deci, în timp ce înconjuram, am văzut tortura crudă care continuă să fie făcută în războiul din China, bisericile dărâmate, imaginile Domnului nostru aruncate pe pământ și asta e încă nimic. Ceea ce m-a speriat cel mai mult a fost să văd că, dacă acum o fac barbarii, laicii, apoi o vor face religioșii falși, care demascându-se și făcându-se cunoscuți cine sunt, unindu-se cu dușmanii dezvăluiți ai Bisericii, vor da un astfel de asalt, care pare incredibil pentru mintea umană. Oh, câte masacre tot mai îngrozitoare! Pare că au jurat între ei să distrugă Biserica. Dar Domnul se va răzbuna pe ei, distrugându-i, prin urmare, sânge de o parte și sânge de cealaltă parte.
Așadar m-am trezit într-o grădină și îmi părea a fi Biserica și înăuntru era o mulțime de oameni sub formă de dragoni, vipere și alte fiare mânioase, care devastând acea grădină și apoi ieșind, formau ruina poporului. Deci, în timp ce vedeam aceasta, m-am trezit cu iubitul meu Domn în brațele mele și am spus: „În sfârșit m-ai lăsat să Te găsesc! Ești cu adevărat dragul meu Isus?” Iar El: „Da, da, sunt Isus al tău”.
Și eu voiam să-i spun să-i cruțe pe mulți oameni, dar El, neluându-mă în seamă, complet îndurerat, a adăugat: „Fiica Mea, sunt destul de obosit, să mergem să ne odihnim în pat dacă vrei să stau cu tine”.
Iar eu, temându-mă că va pleca, am tăcut, lăsându-L să doarmă. Așadar, după un timp a reintrat în interiorul meu, lăsându-mă încurajată, da, dar extrem de tristă.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.