Aflându-mă într-o stare plină de descurajare, mai ales din cauza privării de Binele meu suprem, în această dimineață, abia apărând, mi-a spus: „Descurajarea este o stare infecțioasă, care infectează cele mai frumoase flori și cele mai plăcute fructe și pătrunde până în adâncul rădăcinii, încât acea stare infecțioasă, invadând întregul copac, îl face să se ofilească, devine sălbatic și dacă acest lucru nu este remediat prin stropirea cu starea opusă, în momentul în care acea dispoziție rea a intrat în rădăcină, o usucă și determină prăbușirea copacului. Așa se întâmplă sufletului care se îmbibă cu această stare contagioasă de descurajare”.

            Cu toate acestea, încă mă simțeam descurajată, cu totul blocată în mine însămi, și mă vedeam atât de rea încât nu îndrăzneam să mă grăbesc spre dulcele meu Isus. Mintea mea era atât de ocupată, încât era inutil să mai sper ca înainte, la vizitele Sale continue, la harurile și carismele Sale; totul era terminat pentru mine.

            Și El, aproape certându-mă, a adăugat: „Ce faci? Ce faci? Nu știi că neîncrederea face sufletul muribund? Gândind că trebuie să moară, nu mai gândește la nimic [altceva], nici pentru a dobândi, nici pentru a transmite, nici pentru a se înfrumuseța mai mult, nici pentru a-și găsi remedii pentru stările lui [sufletești]; nu se gândește la nimic altceva, decât că pentru el totul s-a sfârșit. Și nu doar că face sufletul muribund, dar neîncrederea face ca toate virtuțile să se apropie de ultima suflare”.

            Ah, Doamne, îmi imaginez că văd acest spectru al neîncrederii descurajant, înfricoșat și tremurând tot, iar cu toată măiestria lui, fără nicio altă ingeniozitate, ci doar prin frică, conduce sufletele în mormânt. Ba chiar mai mult de atât, acest spectru [neîncrederea în Dumnezeu] nu se arată ca un dușman, în modul în care sufletul poate să-și bată joc de teama neâncrederii, ci se arată ca un prieten, și se infiltrează atât de dulce în suflet, încât, dacă sufletul nu este atent, îl vede ca pe un prieten credincios, care agonizează împreună, și ajunge să moară împreună cu el; [sufletului] îi va fi dificil să se elibereze de măiestria lui amăgitoare.