Continuând în aceeași stare, cu puțin mai mult curaj, dar nu liberă în totalitate, venind preadragul meu Isus, mi-a spus: „Fiica Mea, uneori sufletul simte un obstacol în unele virtuți și sufletul forțându-se, depășește acel obstacol. Atunci virtutea rămâne mai strălucitoare și mai înrădăcinată în suflet. Dar sufletul trebuie să fie atent pentru a evita ca el însuși să nu-și ofere coarda pentru a fi legat de neîncredere și acest lucru va face [ca sufletul] să se micșoreze mereu, fără a părăsi vreodată cercul adevărului”.