După ce au trecut mai multe zile într-o aproape totală privațiune de unicul și supremul meu Bine, însoțite de o duritate a inimii, fără nici măcar să pot plânge pierderea mea mare, îi ofeream lui Dumnezeu chiar și acea duritate, spunându-i: „Doamne, accept-o ca jertfă; numai Tu poți înmuia această inimă atât de dură”. În sfârșit, după o îndelungată suferință, draga mea Mamă Regină a venit purtând în brațele ei Copilul ceresc, înfășurat într-un scutec și tremurând tot. Mi L-a dat în brațe, spunându-mi: „Fiica mea, încălzește-L cu afecțiunile tale, pentru că Fiul meu s-a născut în sărăcie extremă, într-un abandon total al oamenilor și într-o supremă mortificare”.

            Oh, cât de drăguț era cu acea frumusețe cerească! L-am luat în brațe și L-am strâns ca să-L încălzesc, pentru că era aproape amorțit de frig, neavând ca acoperământ, decât un singur scutec. După ce L-am încălzit cât am putut, Pruncușorul meu tandru, deschizându-și buzele purpurii, mi-a spus: „Îmi promiți că vei fi mereu o victimă din iubire pentru Mine, așa cum sunt și Eu din iubire pentru tine?” Și eu: „Da, dragul meu, îți promit”. Și El: „Nu sunt mulțumit de cuvânt, vreau un jurământ și, de asemenea, un act [dovedit] cu sângele tău”. Și eu: „Dacă ascultarea vrea, o voi face”.

            Și El părea total mulțumit și a adăugat: „De când m-am născut, Inima Mea a fost oferită întotdeauna ca jertfă pentru a-L glorifica pe Tatăl, pentru convertirea păcătoșilor și pentru persoanele care Mă înconjurau și care mi-au fost cei mai fideli însoțitori în durerile Mele. Tot astfel vreau ca inima ta să rămână într-un act continuu de a fi oferită într-un spirit de sacrificiu în aceste trei scopuri”. În timp ce El spunea aceasta, Regina Mamă dorea să-și aline Pruncul cu laptele ei foarte dulce. I L-am înapoiat și Ea și-a scos sânul pentru a-L așeza în gurița Divinului Prunc, iar eu, șireată, vrând să fac o glumă, am pus gura mea să sorb; am tras câteva picături și, în timp ce făceam aceasta, au dispărut, lăsându-mă mulțumită dar totuși nemulțumită[1]. Fie ca totul să fie spre gloria lui Dumnezeu și spre confuzia acestei sărmane păcătoase.