Îmi amintesc că era o alternanță: ori de câte ori binevoia să vină, când Îi ceream durerea păcatelor mele, când răstignirea, sau chiar și alte lucruri. Într-o dimineață, în timp ce mă aflam în obișnuitele mele suferințe, dragul meu Isus m-a purtat cu duhul și mi-a arătat un om care era omorât cu focuri de revolver și că în acel moment își dădea duhul și mergea în iad. Oh, câtă durere Îi provoca lui Isus pierderea acelui suflet! Dacă ar ști întreaga lume cât de mult suferă Isus din cauza pierderii sufletelor, nu spun pentru ei, dar cel puțin să evite acea durere Domnului nostru, ar folosi toate mijloacele posibile să nu se piardă pentru veșnicie.
Așadar, în timp ce împreună cu Isus mă aflam în mijlocul acelor gloanțe, Isus și-a apropiat buzele Sale de urechile mele și mi-a spus: „Fiica Mea, vrei tu să te oferi victimă pentru salvarea acestui suflet și să iei asupra ta suferințele pe care el le merită din cauza păcatelor lui foarte mari?”. Și eu am răspuns: „Doamne, sunt pregătită, dar cu condiția să-l salvați și să-i înapoiați viața”.
Cine poate spune suferințele care au venit? Au fost foarte multe, că nici eu nu știu cum de mai sunt în viață.
Așadar, în timp ce m-am aflat în această stare de suferințe de mai mult de o oră, a venit Confesorul meu să mă cheme prin [sfânta] ascultare și, găsindu-mă în această mare suferință, cu dificultate puteam să ascult; de aceea m-a întrebat motivul unei asemenea stări. Eu i-am spus faptul, așa cum l-am descris mai sus, spunându-i locul țării în care îmi părea să se fi întâmplat. Confesorul mi-a spus că era adevărat faptul și că l-au dat ca fiind mort, dar apoi s-a aflat că se simțea foarte rău, dar puțin câte puțin și-a revenit și încă trăiește. Să fie întotdeauna binecuvântat Domnul!
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.