Îmi amintesc că, continuând să cer răstignirea și Isus purtându-mă cu duhul, mă ducea în locurile sfinte ale Ierusalimului, unde Domnul nostru a suferit dureroasa Sa Pătimire, și acolo am întâlnit multe cruci. Preaiubitul meu Isus îmi spunea: „Dacă ai ști cât bine conține în sine Crucea, cât de prețios devine sufletul, ce bijuterie cu o valoare inestimabilă dobândește cel care are binele de a poseda suferința! Este suficient să-ți spun doar că, venind pe pământ, nu am ales bogățiile, plăcerile, dar am avut ca cele mai dragi și intime surori crucea, sărăcia, rușinile [Mele]”.
În timp ce spunea așa, arăta o astfel de plăcere, o bucurie în a suferi, că acele cuvinte îmi străpungeau dintr-o parte într-alta inima ca atât de multe săgeți înflăcărate, încât simțeam că viața mă părăsește, dacă Domnul nu mi-ar fi acordat suferința, și cu câtă voce și putere aveam nu făceam altceva decât să-i spun: „Mire Sfânt, dă-mi suferința, dă-mi crucea; doar așa voi cunoaște că mă iubiți, dacă mă veți mulțumi cu crucea și cu suferințele”. Și așa luam una dintre crucile cele mai mari pe care le vedeam, mă așezam pe ea și-L rugam pe Isus să vină să mă răstignească, iar El, se complăcea să-mi ia mâna și începea să o străpungă cu acel cui.
Din când în când binecuvântatul Isus mă întreba: „Ce, te doare foarte tare? Vrei să nu mai continui?”. Iar eu: „Nu, nu, Preaiubitul meu, continuați; mă doare, da, dar sunt mulțumită”, și îmi era așa teamă că nu va termina să mă răstignească, că nu făceam altceva decât să-i spun: „Grăbiți-Vă, o, Isuse, grăbiți-Vă, nu o lungiți prea mult”.
Dar când ar fi trebuit să-mi pironească cealaltă mână, brațele crucii erau scurte, în timp ce mai înainte îmi păreau suficiente pentru a o putea înfăptui. Cine poate spune cât de mortificată rămâneam?
Aceasta se repeta de multe ori, iar uneori, dacă erau corespunzătoare brațele, nu era lungimea crucii pentru a putea să întind picioarele. Într-un cuvânt, trebuia să lipsească ceva pentru a nu se putea împlini răstignirea. Cine poate spune amărăciunea sufletului meu și lamentările pe care le-am făcut Domnului nostru, pentru că nu-mi acorda adevărata suferință? Îi spuneam: „Preaiubitul meu, totul se termină într-o glumă: îmi spuneai că trebuia să mă duci în Cer și apoi m-ai reîntors pe pământ; îmi spui că trebuie să mă răstignești și niciodată nu se împlinește completa răstignire”.
Și Isus îmi promitea că mă va răstigni din nou.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.