O, Isuse al meu, Răstignitule muribund, îmbrățișând Crucea Ta, simt focul care arde toată Preasfânta Ta Persoană… Inima Îți bate foarte puternic încât, ridicându-Ți coastele, Te chinuie într-un mod sfâșietor și groaznic, iar întreaga Ta Preasfântă Umanitate îndură o transformare, devenind de nerecunoscut. Iubirea, care înflăcărează Inima Ta, Te usucă și Te arde, iar Tu, neputând să o cuprinzi, simți puternic chinul, nu doar pe cel cauzat de setea trupului provocat de vărsarea întregului Tău Sânge, ci mult mai mult de setea arzătoare pentru mântuirea sufletelor noastre. Tu precum bei apa, [tot așa] ai vrea să ne bei, pentru a ne pune pe toți în siguranță înăuntrul Tău; de aceea, adunându-Ți slăbitele forțe, strigi: „Mi-e sete!”
Ah, această cerere o repeți fiecărei inimi: „Mi-e sete de voința ta, de afecțiunile tale, de dorințele tale, de iubirea ta! Apă mai proaspătă și dulce nu poți să-Mi dai, decât sufletul tău; Oh, nu Mă fă să ard! Am o sete arzătoare, de aceea nu simt doar că-Mi arde limba și gâtul, încât nu mai pot articula un cuvânt, dar simt că Mi se usucă inima și viscerele… Ai milă de setea Mea, ai milă…!”
Și, delirând din cauza setei așa mari, Te abandonezi Voinței Tatălui…
Ah, Inima mea nu poate trăi văzând cruzimea dușmanilor Tăi care, în loc de apă, Îți dau fiere și oțet, iar Tu nu le refuzi! Ah, înțeleg; este fierea atâtor greșeli, este oțetul viciilor noastre nedomesticite, care în loc să-Ți dea alinare, Te arde și mai mult… O, Isuse al meu, iată inima mea, gândurile mele, afecțiunile mele; iată întreaga mea ființă, pentru a-Ți stinge setea și pentru a da alinare gurii Tale arse și amare. Tot ce am, tot ce sunt, sunt pentru Tine, o, Isuse. Dacă pentru a salva chiar și un singur suflet, ar fi necesare durerile mele, iată, sunt gata să sufăr totul; mă ofer Ție în întregime, fă din mine ceea ce Îți place mai mult. Vreau să repar durerea Ta pentru toate sufletele care se pierd și durerea pe care Ți-o dau cele care, în loc să-Ți ofere alinare pentru arzătoarea sete care Îți mistuie tristețile și abandonărilor pe care Tu le permiți sufletelor, se închid în sinea lor și așa Te chinuie și mai mult.
Al șaselea cuvânt al lui Isus pe cruce
Muritorul meu Bine, marea nesfârșită a durerilor Tale, focul care Te consumă și mai mult decât orice, Voința Supremă a Tatălui care vrea ca Tu să mori, nu ne mai face să sperăm că Tu vei putea continua să trăiești…, iar eu, cum voi putea trăi fără Tine? Îți lipsește puterea, ochii Tăi se împăienjenesc, Fața Ta se transformă și se acoperă cu o paloare mortală; gura Îți este întredeschisă, respirația îngreunată și întreruptă; nu mai există speranță că Te pot reînsufleți. Peste focul care Te arde intră un ger și o sudoare rece care Îți udă fruntea. Mușchii și nervii se contractă tot mai mult din cauza durerilor îngrozitoare și a străpungerilor cuielor, rănile se tot lărgesc, iar eu tremur și simt că mor. Te privesc, Binele meu, și văd că din ochii Tăi coboară ultimele lacrimi, prevestind apropiata Ta moarte, în timp ce cu dificultate faci să se audă încă un cuvânt: „Totul s-a împlinit”.
O, Isuse al meu, ai epuizat deja totul, nu mai ai nimic; Iubirea a ajuns la capătul ei… Iar eu, m-am consumat, în totalitate din Iubire pentru Tine? Ce mulțumire ar fi trebuit să-Ți dau eu, cât de recunoscătoare ar fi trebuit să-Ți fiu? Isuse al meu, vreau să repar pentru toți necorespunderea față de Iubirea Ta și să Te consolez pentru înfruntările pe care le primești din partea făpturilor față de Iubirea Ta și să Te consolez pentru înfruntările pe care le primești de la făpturi în timp ce Te consumi din iubire pe cruce.
Al șaptelea cuvânt † moartea lui Isus
Isuse al meu, răstignitule muribund, deja ești pe punctul de a-Ți da ultima suflare din viața Ta muritoare… Preasfânta Ta Umanitate este deja împietrită, Inima pare că nu mai bate. Cu Maria Magdalena îmbrățișez picioarele Tale și, dacă ar fi posibil, aș vrea să-mi dau viața pentru a o însufleți pe a Ta. Între timp văd, o, Isuse, că redeschizi ochii Tăi muribunzi și de pe cruce Te uiți împrejur, ca și cum ai vrea să dai tuturor ultimul adio… Te uiți la Mama Ta muribundă și ea, care nici nu mai mișcă și nu mai are nici voce, atât de multe sunt durerile pe care le simte, și-i spui: „Adio Mamă, Eu plec, dar Te voi ține în Inima Mea; Tu să ai milă de fiii Mei și ai Tăi”… Te uiți la Magdalena care plânge, la fidelul Ioan, și cu privirile Tale le spui lor: „Adio!”. Cu iubire Te uiți spre dușmanii Tăi și cu privirea le spui: „Eu vă iert și vă dau sărutul păcii”…
Privirii Tale nimic nu-i scapă; de la toți îți iei rămas bun și pe toți îi ierți. Apoi Îți aduni toate forțele și strigi cu vocea puternică și răsunătoare: „Tată, în mâinile Tale încredințez sufletul Meu!” Și plecând capul, Tu Îți dai sufletul.
O, Isuse al meu, la acest strigăt natura întreagă se tulbură și plânge moartea Ta, moartea Creatorului ei. Pământul se cutremură puternic, și prin tremurul său pare că plânge și vrea să-i scuture pe oameni pentru a Te recunoaște ca adevăratul Dumnezeu; vălul Templului se despică, morții învie, iar soarele, care până acum a plâns durerile Tale, și-a retras lumina cu oroare…
La acest strigăt, dușmanii Tăi îngenunchează și, bătându-și pieptul, spun: „Cu Adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!”. Iar Mama Ta, împietrită și muribundă, suferă dureri mai dure decât moartea.
Mortul meu Isus, cu acest strigăt ne pui și pe noi toți în mâinile Tatălui, pentru a nu ne mai respinge. De aceea ai strigat puternic, nu doar cu vocea, dar cu toate durerile Tale și cu vocea Sângelui Tău: „Tată, în mâinile Tale încredințez Duhul Meu și toate sufletele!”
Isuse al meu, chiar și eu mă abandonez în [interiorul] Tău și dă-mi harul de a muri complet în Iubirea Ta, în Vrerea Ta; Te rog să nu permiți niciodată, nici în viață, nici în moarte, ca eu să ies din Preasfânta Ta Voință. De asemenea vreau să repar pentru toți cei care nu se abandonează în mod perfect Preasfintei Tale Voințe, pierzând sau reducând prețiosul rod al Răscumpărării Tale. Cât de mare este durerea Inimii Tale văzându-i pe atât de mulți care scapă din brațele Tale și se abandonează în sinea lor? Ai milă de toți, o, Isuse, chiar și de mine!
- Sărut capul Tău încoronat cu spini și Îți cer iertare pentru multele mele gânduri de mândrie, de ambiție și propria stimă. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni un gând care să nu fie cu totul pentru Tine, o, Isuse, și mă voi afla în situația de a Te ofensa, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse, sărut ochii Tăi, udați încă de lacrimi și acoperiți cu Sânge închegat, Îți cer iertare ori de câte ori Te-am ofensat cu priviri rele și nesăbuite. Îți promit că de fiecare dată, când ochii mei vor fi atrași să privească lucruri pământești, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- Isuse al meu, sărut Preasfintele Tale urechi, asurzite până în ultimele momente de insulte și de oribile blasfemii; Îți cer iertare ori de câte ori am ascultat sau am provocat conversații care să ne îndepărteze de Tine, și precum și multele conversații rele pe care le fac făpturile. Îți promit că, ori de câte ori mă voi afla în situația de a auzi conversații care nu Îți plac, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse al meu, sărut Preasfânta Ta Față, palidă, învinețită și sângerândă, Îți cer iertare pentru multele disprețuiri, înfruntări și insulte pe care le primești de la noi, făpturi lașe, cu păcatele noastre. Și, ori de câte ori voi fi tentat[ă] să nu-Ți dau Ție toată slava, iubirea și adorația pe care Ți le datorez, Îți promit că voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- Isuse al meu, sărut Preasfânta Ta gură, arsă și foarte amară; Îți cer iertare ori de câte ori Te-am ofensat cu discursuri sau cuvinte rele și de câte ori am contribuit și eu, să Te amărăsc și să-Ți măresc setea. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni gândul de a spune lucruri care ar putea să Te ofenseze, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse, sărut Preasfântul Tău gât; încă mai văd semnele lanțurilor și ale funiilor care Te-au asuprit. Îți cer iertare pentru multele legături și atașamente ale făpturilor, care au adăugat la gâtul Tău funii și lanțuri, Îți promit că, ori de câte ori mă voi simți tulburată de atașamente, dorințe și sentimente care nu sunt pentru Tine, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”.
- Isuse al meu, sărut umerii Tăi Preasfinți, Îți cer iertare pentru atâtea satisfacții nepermise și pentru multele păcate comise cu cele cinci simțuri ale trupului nostru. Îți promit că, de fiecare dată când îmi va veni gândul de a avea o oarecare plăcere sau satisfacție care să nu fie spre slava Ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- Isuse al meu, sărut Preasfântul Tău piept și Îți cer iertare pentru multele răceli, indiferențe, [acțiuni] căldicele și nerecunoștințe groaznice pe care le primești de la creaturi. Și, dacă uneori mă voi simți rece în Iubirea Ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse al meu, sărut Preasfintele Tale mâini, Îți cer iertare pentru toate lucrările care nu sunt făcute pentru Tine, pentru cele rele și pentru acelea pe care iubirea proprie, interesul sau propria stimă, le fac să devină rele. De fiecare dată, când îmi va veni gândul de a face ceva care să nu fie doar pentru Iubirea Ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse al meu, sărut Preasfintele Tale picioare, Îți cer iertare pentru atât de mulți pași și atât de multe căi bătute fără o dreaptă intenție și pentru atât de mulți care se îndepărtează de Tine ca să meargă în căutarea plăcerilor pământești. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni gândul să mă îndepărtez de Tine, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”
- O, Isuse, sărut Preasfânta Ta Inimă, iar în Ea intenționez să pun, cu sufletul meu, toate sufletele răscumpărate de Tine, pentru ca toate să fie mântuite și nici una exclusă… O, Isuse, încuie-mă în Inima Ta și închide în așa fel porțile, încât eu să nu pot vedea altceva decât pe Tine. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni gândul de a vrea să ies din această Inimă, eu voi striga imediat: „Isus și Maria vouă, vă dăruiesc inima și sufletul meu!”
Voința Divină 