După ce am primit Împărtășania, dulcele meu Isus și-a arătat toată amabilitatea și, întrucât Confesorul părea că avea intenția să fiu răstignită, firea mea simțea aproape o respingere de a mă supune. Totuși, pentru a mă încuraja, dulcele meu Isus mi-a spus:

„Fiica Mea, dacă Euharistia este garanția gloriei viitoare, Crucea este plata pentru a o cumpăra. Dacă Euharistia este o sămânță care previne coruperea și este ca acele ierburi aromate cu care se ung cadavrele, ele nu rămân deformate și [Euharistia] dăruiește nemurire sufletului și trupului. Crucea îl înfrumusețează și devine atât de puternic încât, dacă [sufletul] face datorii, este scutit de ele și cu o mai mare siguranță se restituie în scris datoria făcută, și după ce a plătit orice datorie, aceasta formează pentru suflet tronul cel mai strălucitor pentru gloria viitoare. Ah, da, Crucea și Euharistia se reunesc și una lucrează mai puternic decât cealaltă”.

            Apoi a adăugat: „Crucea este patul Meu înflorit, nu pentru că nu am suferit spasme atroce, ci pentru că prin Cruce, nășteam multe suflete pentru har, vedeam că apar atâtea flori frumoase care produceau foarte multe roade cerești. Așadar, văzând atât de mult bine, țineam acel pat al durerii spre încântarea Mea, bucurându-Mă de cruce și suferință. Și tu, fiica Mea, acceptă durerile precum delicii, și bucură-te să fii răstignită în crucea Mea. Nu, nu, nu vreau să-ți fie frică de suferință, ca și cum ai vrea să lucrezi ca o leneșă; hai, curaj, lucrează cu vitejie și expune-te tu însăți suferinței”.

            În timp ce El spunea astfel, îl vedeam pe bunul meu Înger care era pregătit să mă răstignească și eu singură mi-am întins brațele și Îngerul m-a răstignit. Oh, cum se bucura bunul Isus de suferința mea și cât de mulțumită eram că puteam să-i fac pe plac lui Isus, eu, care eram un suflet atât de sărman! Îmi părea că este o mare onoare pentru mine să sufăr din iubire pentru El.