Adorabilul meu Isus continuă să vină ca o umbră în anumite momente, și chiar atunci când vine, nu spune nimic. În această dimineață, după ce mi-a reînnoit de două ori durerile crucii, privindu-mă cu duioșie în timp ce sufeream spasmul străpungerii cu cuie, mi-a spus:

„Crucea este o oglindă unde sufletul privește Divinitatea și privindu-se, își portretizează trăsăturile și asemănarea mai identică cu Dumnezeu. Crucea, nu numai că trebuie iubită, dorită, ci trebuie făcut din ea o onoare, o glorie a Crucii în sine, iar aceasta înseamnă a acționa ca și Dumnezeu și a deveni ca Dumnezeu prin participare, pentru că numai Eu M-am glorificat prin Cruce, am făcut din pătimire o onoare și am iubit-o foarte mult, încât toată viața Mea nu am vrut să stau niciun moment fără Cruce”.

            Cine poate spune ce înțelegeam despre Cruce, din această vorbire a binecuvântatului Isus? Dar mă simt incapabilă să mă exprim în cuvinte. Ah, Doamne, te rog să mă ții țintuită mereu pe cruce, ca să am mereu această oglindă divină în față, să-mi șteargă toate petele și să mă înfrumusețeze din ce în ce mai mult cu asemănarea Ta.