Adorabilul meu Isus continua să vină, și de această dată L-am văzut în momentul în care stătea lângă coloană. Dezlegându-se, Isus s-a aruncat în brațele mele pentru a fi compătimit de mine. L-am strâns la piept și am început să-i așez părul, plin tot de sânge închegat, să-i șterg ochii și fața și totodată L-am sărutat aducându-i diferite acte de reparare. Când am ajuns la mâini și i-am înlăturat lanțul și am văzut cu cea mai mare uimire a mea că era capul Domnului nostru, dar membrele erau ale multor altor persoane, în special religioase.

            Oh, câte membre infectate, care dădeau mai mult întuneric decât lumină! În partea stângă stăteau cei care îl făceau pe Isus să sufere mai mult. Se vedeau membre bolnave, pline de răni viermănoase și adânci, altele abia se țineau lipite de un nerv al acelui trup. Oh, cât îl durea și cât se clătina acel cap divin, peste acele membre! Apoi, pe partea dreaptă, se vedeau cele care erau mai bune, adică membre sănătoase, strălucitoare, acoperite cu flori și rouă cerească, parfumate cu miresme plăcute, și între aceste membre se vedea cineva care transmitea un parfum ciudat. Acest cap divin suferea foarte mult deasupra acestor membre. Este adevărat că erau și membre strălucitoare, care aproape că se asemănau cu lumina acelui cap, care îl recreau și îi dădeau foarte mare glorie, dar membrele infectate erau într-un număr și mai mare. Isus, deschizându-și gura Sa preadulce, mi-a spus:

            „Fiica Mea, câte dureri îmi dau aceste membre! Acest trup pe care tu îl vezi, este trupul mistic al Bisericii Mele, cu care Mă glorific prin faptul că Îi sunt Capul, dar ce sfâșiere groaznică produc aceste membre în acest trup! Pare că se incită între ele care să Mă chinuie mai mult”.             A spus despre acest trup și alte lucruri, pe care nu mi le amintesc atât de bine; de aceea pun punct.