Sufletul către Regina lui, copleșită de durere: Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să vină pe genunchii tăi să-ți țină un pic de companie. Văd fața ta acoperită de tristețe și câte o lacrimă se prelinge din ochii tăi; dulcele Copilaș tremură și plânge scâncind. Mamă sfântă, unesc durerile mele cu ale tale, pentru a te mângâia și pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama mea, nu îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de vătămător pentru dragul meu Copilaș?

Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, astăzi Inima Mamei tale este atât de plină de iubire și de durere, încât nu mă pot abține din plâns. Tu știi despre venirea celor trei regi Magi, care au făcut zarvă în Ierusalim, întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu fie dat jos de pe tron, a dat ordin să fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă, împreună cu toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă durere! Pe Cel care a venit să dea viață tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-L ucidă! Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea [din cauza] voinței umane! Chiar [atât de mult încât] să devină feroce, să lege mâinile însuși Creatorului și să devină stăpân peste Cel care l-a creat. De aceea, compătimește-mă, fiica mea și încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din cauza nerecunoștinței umane, căci abia născut, Îl vor mort și pentru a-L salva, suntem constrânși să fugim. Deja, dragul Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger să plecăm imediat în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa singuri, iar Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor voinței omenești.

Dar trebuie să știi, că de îndată ce omul s-a retras din Voința Divină, a rupt (legătura) cu Creatorul lui. Totul a fost creat de Dumnezeu pe pământ, totul era al lui, dar omul, nefăcând Vrerea Divină, a pierdut toate drepturile și se poate spune că nu mai avea loc acolo, așa că, săracul, ajunge să fie exilat, un pelerin care nu putea să aibă o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci și în trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și dacă [totuși] deține câte ceva trecător, este în virtutea meritelor prevăzute de acest Copil ceresc; și aceasta, pentru că toată măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu [pentru a o da] celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine.

   Toți ceilalți, dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți ai Creatorului lor, și așa și este [drept]; [ei] nu vor să împlinească Voința Divină, dar doresc bunurile care îi aparțin Ei. Acum, dragă fiică, ascultă: Eu și acest drag Copil te iubim foarte mult, încât din primii zori ai vieții, El merge în exil în țară străină, pentru a te elibera din exilul în care te-a așezat vrerea umană, pentru a te chema din nou să trăiești, nu în țară străină, ci în patria ta, care ți-a fost dată de Dumnezeu, când ai fost creată, adică în împărăția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, fie-ți milă de lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul Vrerii Divine, care atât de mult te dorește.

Dar, dragă fiică, între durerile de nerecunoștință umană și între imensele bucurii și fericiri, pe care FIATUL Divin ni le dădea și sărbătoarea pe care toată Creația o săvârșea pentru dulcele Copil, pământul reînverzea și înflorea sub pașii noștri, pentru a-i da omagiu Creatorului Său.

   Soarele Îl fixa și lăudându-L cu lumina lui, se simțea onorat să-i dea lumină și căldură; vântul Îl mângâia; păsărelele, ca niște nori, se aplecau în jurul nostru și cu trilurile și ciripiturile lor, îngânau cele mai frumoase cântece de leagăn drăguțului Copil, pentru a-i liniști plânsul și a-i readuce somnul. Fiica mea, stând în noi Vrerea Divină, aveam putere peste toate. Deci, am ajuns în Egipt și după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului l-a avertizat pe Sfântul Iosif să ne întoarcem în casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran murise. Și așa ne-am reîntors în patria noastră, pe pământurile noastre natale. Deci, Egiptul simbolizează voința umană, pământ plin de idoli și pe oriunde trecea copilașul Isus, distrugea acești idoli și îi îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea umană! Idolii vanității, ai orgoliului și ai pasiunilor, care tiranizează sărmana făptură! De aceea, fii atentă, ascultă de Mama ta, care pentru a te determina să nu mai faci niciodată voința ta, ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar și viața, pentru a-ți oferi marele bine, ca tu să trăiești mereu în sânul Voinței Divine.

Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă faci să înțeleg marele rău al vrerii umane! De aceea, te rog, pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, fă să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă să mă întorc în draga patrie a Voinței Divine!

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi acțiunile tale unite cu ale mele, în act de mulțumire pentru sfântul Copil, rugându-L să intre în Egiptul inimi tale, pentru a-l preschimba total în Voința lui Dumnezeu.

Iaculatorie: Mama mea, închide-L pe micul Isus în inima mea, ca să mi-o reordoneze total în Voința Divină!