tacere

V4.6 Isus își revarsă amărăciunile în Luisa. Puținii buni din aceste vremuri vor fi ca Isus, Mielul condus la măcel (14 septembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            În această dimineață, adorabilul meu Isus nu venea, dar după o lungă așteptare, s-a arătat din interiorul meu și, sprijinindu-și capul Său Preasfânt pe inima mea, o înconjura cu brațele Sale. Era în întregime îndurerat, serios, încât impunea tăcere, întorcând spatele lumii. După ce a stat puțin într-o tăcere absolută, pentru că aspectul în care se arăta te determina să nu îndrăznești să spui un cuvânt, schimbându-și atitudinea respectivă, mi-a zis:

„Mă hotărâsem să nu torn, dar lucrurile au ajuns într-o asemenea situație încât, dacă nu aș revărsa, ar izbucni imediat fel de fel de ciocniri, ar unelti revoluții și ar provoca masacre sângeroase”.

Și eu: „Da, Doamne, revarsă; aceasta e unica mea dorință, să-ți reverși furia Ta asupra mea și să salvezi creaturile”.

            Așa că a turnat puțin. Apoi, de parcă s-ar fi ușurat, a adăugat: „Fiica Mea, ca un miel m-am lăsat condus la măcel și am stat mut în fața celui care M-a sacrificat. Așa se va întâmpla cu acei puțini buni din aceste timpuri; dar acesta este eroismul adevăratei virtuți”.

            Din nou a adăugat: „Am turnat, da, am turnat; vrei tu să torn încă puțin și în felul acesta să fiu mai relaxat?” Și eu: „Domnul meu, nici măcar nu mă întreba, sunt la dispoziția Ta, poți face din mine tot ce vrei”.

            Așadar, a turnat din nou și a dispărut, lăsându-mă în suferință, dar mulțumită, gândindu-mă că am făcut să fie mai domoale durerile iubitului meu Isus.

V3.89 Vine o vreme când, cu toate amărăciunile care vin din starea lumii și din exigențele Justiției, între Isus și Luisa trebuie să existe o alinare reciprocă în iubirea lor (29 iunie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

            Continuând să fiu mâhnită, adorabilul meu Isus, având compasiune pentru mine, a venit părând că mă ținea în brațele Sale. Apoi, purtându-mă cu duhul, vedeam că domnea o tăcere profundă, o tristețe și o jale, peste tot[1]. Era o foarte mare impresie care provoca asupra sufletului, văzându-i pe oameni în acest fel, încât se simțea o strângere de inimă.

            Atunci, binecuvântatul Isus, trăgându-mă deoparte, mi-a spus: „Fiica Mea, să îndepărtăm pentru puțin ceea ce ne întristează și să ne alinăm reciproc”.

            În timp ce spunea acestea, a început să mă mângâie și să mă sărute1, dar confuzia mea era atât de mare, încât nu am îndrăznit să-i ofer sărutările și mângâierile [mele] și El a adăugat: „Cum! Eu te alin cu sărutări și mângâieri și tu nu vrei să Mă alini, oferindu-mi sărutările și mângâierile tale?”

            Astfel am simțit să-i ofer la fel și eu încrederea; și în timp ce făceam aceasta, a dispărut.

[1] Conform Ieremia 4,23-28: Pentru că poporul meu este nebun, pe mine nu m-au cunoscut, ei sunt fii fără minte şi nu pricep. Sunt înţelepţi în a face rău şi nu ştiu să facă bine. Am privit spre pământ şi, iată, era neorânduit şi gol, spre ceruri, şi nu era lumina lor!

Am privit spre munţi şi, iată, se cutremurau şi toate dealurile se clătinau. Am privit şi, iată, nu era niciun om şi toate păsările cerului îşi luaseră zborul! Am privit şi, iată, grădina a devenit pustiu şi toate cetăţile sale erau dărâmate dinaintea Domnului, înaintea mâniei sale aprinse!

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi devastată, dar nu o voi face de tot». De aceea, pământul va jeli şi cerurile de deasupra se vor întuneca pentru că eu am vorbit, am hotărât şi nu voi avea milă şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre].

  1. Deseori sfinții mistici care au ajuns la o uniune sfântă cu Dumnezeu, descriu acea legătură ca pe o căsătorie mistică. Sufletul se simte atras de Dumnezeu într-un mod foarte intim, spiritual vorbind, legătură descrisă prin atingerea sărutului. Câteva exemple din Biblie de versete ce exprimă iubirea intima și iubirea apropiată de prietenie.

    Cântarea Cântărilor 1,2-3: Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele.

    1 Petru 5,14: Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul dragostei! Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos! ↩︎

Luca 15,20: Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

Romani 16,16: Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Vă salută toate Bisericile lui Cristos.

1 Tesaloniceni 5,25-28: Fraţilor, rugaţi-vă şi pentru noi! Salutaţi-i pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă! Vă conjur, pentru Domnul, ca această scrisoare să fie citită tuturor fraţilor! Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!