Aflându-mă în starea mea obișnuită, tânjeam și îl căutam pe iubitul meu Isus. Aşadar, după ce l-am aşteptat îndelung, a venit şi mi-a spus: „Fiica Mea, de ce Mă cauți în afara ta, în timp ce ai putea să Mă găsești mai ușor înăuntrul tău?¹ Când vrei să Mă găsești, intră în tine, caută în nimicul tău și acolo, fără tine, în scurta rotire a neantului tău, vei vedea temeliile care s-au format în tine și construcțiile pe care Ființa Divină le-a ridicat în tine. Privește și vezi”.

M-am uitat și am văzut temeliile solide și zidurile foarte înalte, care ajungeau până la cer, dar ceea ce m-a uimit a fost că vedeam că Domnul făcuse această lucrare frumoasă pe nimicul meu și pereții erau zidiți, fără nicio deschidere. O deschidere se vedea doar în boltă, care corespundea doar cu Cerul, și în această deschidere locuia Domnul nostru, pe o coloană stabilă, care ieşea din temeliile formate pe nimic.

            Deci, în timp ce priveam uimită, binecuvântatul Isus a adăugat: „Temeliile (Apocalips 21,19) formate pe nimic înseamnă că mâna divină lucrează acolo unde nu există nimic și nu amestecă niciodată lucrările Sale cu lucrări materiale. Pereții fără deschidere în jur înseamnă că sufletul nu trebuie să aibă nicio corespondență cu lucrurile pământești, ca să nu existe niciun pericol să intre în el, nici măcar puțin praf, pentru că este foarte bine zidit. Singura corespondență pe care o au acești pereți este pentru Cer, adică de la nimic la Cer, de la Cer la nimic, și iată semnificația deschiderii făcute în boltă. Stabilitatea coloanei înseamnă că sufletul este atât de stabil în bine, încât nu există vânt contrar care să-l poată mișca, și că Eu locuiesc pe ea [coloană] este semnul sigur că opera făcută este în întregime divină”.

            Cine poate spune ceea ce înțelegeam despre aceasta? Dar mintea mea se pierde și nu poate spune nimic. Binecuvântat să fie mereu Domnul și totul să fie spre slava și onoarea Sa.

–––––––––––––––––––

Psalmul 46,2: Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere, ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.

Psalmul 91,1: Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, îi spune Domnului: „Tu eşti [locul] meu de refugiu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

Daniel 11,38-39: În locul lor îl va cinsti pe dumnezeul fortăreţei, pe dumnezeul pe care nu l-au cunoscut părinţii săi: îl va cinsti cu aur, cu argint, cu pietre preţioase şi cu lucruri plăcute. Va face fortăreţe mari cu un dumnezeu străin. Pe cel care îl va cinsti, îl va face să fie mare în onoare, îl va pune să stăpânească peste mulţi şi îi va împărţi pământul ca răsplată.

Apocalips 21,9-27: Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe pline cu cele şapte plăgi de pe urmă şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino şi-ţi voi arăta Mireasa, soţia Mielului!”. ¹⁰ Şi m-a luat în duh pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalímul, care cobora din cer, de la Dumnezeu. ¹¹ Ea avea gloria lui Dumnezeu. Splendoarea ei era ca a unei pietre de mare preţ, ca a unei pietre de iaspis cristalin. ¹² Ea avea un zid mare şi înalt, cu douăsprezece porţi, iar deasupra porţilor erau doisprezece îngeri şi numele înscrise, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israél: ¹³ la răsărit, trei porţi; la miazănoapte, trei porţi; la miazăzi, trei porţi şi la apus, trei porţi. ¹⁴ Iar zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

¹⁵ Iar cel care vorbea cu mine avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porţile ei şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea este aşezată sub formă de pătrat: lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt aceleaşi. El a măsurat cetatea cu trestia: [are] douăsprezece mii de stádii. Lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt aceleaşi. ¹⁷ Apoi a măsurat zidul ei: are o sută patruzeci şi patru de cóţi, după măsura oamenilor, care este şi a îngerului. ¹⁸ Înfrumuseţarea zidului ei era [făcută] cu iaspis, iar cetatea era din aur curat, asemenea cristalului curat. ¹⁹ Temeliile zidului cetăţii sunt alcătuite în întregime din tot felul de pietre preţioase: prima temelie din iaspis; a doua, din safir; a treia, din calcedoniu; a patra, din smarald; ²⁰ a cincea, din sardonix; a şasea, din cornalină; a şaptea, din crisolit; a opta, din beril; a noua, din topaz; a zecea, din crisopaz; a unsprezecea, din iacint; a douăsprezecea, din ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare, fiecare poartă era [făcută] dintr-un singur mărgăritar. Iar piaţa cetăţii era din aur curat, transparent precum cristalul.

²² Nu am văzut în ea niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic este templul ei şi Mielul. ²³ Cetatea nu are nevoie de soare şi nici de lună ca s-o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează, iar făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îi vor aduce gloria lor. ²⁵ Porţile ei nu se vor închide ziua, pentru că acolo nu va mai fi noapte. ²⁶ Şi vor aduce în ea gloria şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nu va intra în ea nimic impur, nici cel care săvârşeşte lucruri abominabile şi nici cel mincinos, ci numai cei care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului.

1. Luca 17,20: Întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, [Isus], răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!” ↩︎