Pe măsură ce adorabilul meu Isus continuă să mă lipsească de prezența Sa, simt o amărăciune ca un cuțit înfipt în inima mea, care îmi dă o durere atât de mare încât mă face să plâng și să strig ca un copil. Ah, chiar îmi pare că am devenit cu adevărat ca un copil, căci dacă mama se îndepărtează pentru puțin, plânge și strigă atât de tare încât întoarce toată casa cu susul în jos și nu există nicio soluție pentru a-l opri din plâns până când nu se vede din nou în brațele Mamei. Așa sunt eu, adevărată copilă în virtute, pentru că, dacă ar fi posibil, aș întoarce cerul și pământul cu susul în jos pentru a-L găsi pe veșnicul și unicul meu Bine, și atunci mă liniștesc când sunt în posesia lui Isus. Biată fetiță ce sunt, încă simt feșele copilăriei care mă strâng, nu știu să merg singură, sunt foarte slăbită, nu am capacitatea adulților care se lasă călăuziți de rațiune; și iată marea necesitate de a sta cu Isus, orice ar fi, nu vreau să știu nimic altceva, decât că îl vreau pe Isus. Sper că Domnul vrea să o ierte pe această sărmană fetiță, care uneori spune absurdități.¹

            Prin urmare, aflându-mă în această situație, L-am văzut pentru puțin timp pe adorabilul meu Isus în momentul Învierii Sale, cu Fața atât de strălucitoare², încât nu se compară cu nicio altă splendoare și îmi părea că Preasfânta Umanitate a Domnului nostru, deși era trup viu, era strălucitoare și transparentă, încât se vedea cu claritate Divinitatea unită cu Umanitatea.³

            Deci, în timp ce Îl vedeam atât de glorios, o lumină care venea de la El părea că mi-ar spune: „Umanitatea Mea a avut multă glorie prin intermediul ascultării perfecte, care, distrugând cu totul natura de odinioară, mi-a redat noua natură glorioasă și nemuritoare. Tot astfel, sufletul, prin intermediul ascultării, poate forma în sine învierea perfectă în virtuți; de exemplu: dacă sufletul este trist, ascultarea îl va face să învie în bucurie; dacă este agitat, ascultarea îl va face să învie în pace; dacă e încercat, ascultarea îi va administra lanțul mai puternic pentru a lega inamicul și îl va face să învie victorios din capcanele diabolice; dacă este asediat de imoralități și vicii, ascultarea, ucigându-le pe acestea, îl va face să învie în virtuți. Făcând toate acestea în suflet, va forma chiar și învierea trupului, la timpul oportun”.

            După aceea, lumina s-a retras, Isus a dispărut și eu am rămas cu o mare durere văzându-mă din nou fără El, încât simt de parcă aș avea o febră arzătoare, care mă înnebunește și mă face să delirez. Ah, Doamne, dă-mi puterea să suport aceste întârzieri ale Tale, pentru că nu mai rezist.

1. Matei 18,2-5: Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. ↩︎
2. Ioan 8,12: Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.  ↩︎
3. 1Ioan 1,5: Şi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el.  ↩︎