Sufletul către Regina Cerească, modelul sufletelor: Mamă Cerească, sărmana ta fiică simte nevoia irezistibilă să stea cu tine, să-ți urmeze pașii, să-ți vadă acțiunile pentru a le copia, pentru a le lua ca model și să le păstreze drept călăuză a vieții sale. Simt atât de mult nevoia de a fi îndrumată, că nu pot face nimic de una singură, dar cu Mama, care mă iubește atât de mult, voi ști să fac totul, chiar și Voința Divină.

Lecția Reginei Cerești modelatoarea sufletelor: Fiica mea dragă, este dorința mea arzătoare să te determin să fii spectatoarea acțiunilor mele, ca tu să le îndrăgești și să o imiți pe Mama ta. De aceea, dă-mi mâna ta [și pune-o] într-a mea; Eu mă voi simți mai fericită să o am pe fiica mea împreună cu mine. Deci, fii atentă și ascultă-mă.

Eu am plecat, însoțită de sfinții mei părinți, lăsând casa din Nazaret. Când am părăsit-o, am vrut să arunc o ultimă privire asupra acelei căsuțe în care m-am născut, să-i mulțumesc Creatorului meu pentru că mi-a dat un loc în care să mă nasc și pe care să îl las în Voința Divină, iar copilăria mea și atât de multe amintiri dragi – pentru că Eu, fiind plină de rațiune, înțelegeam totul – să fie toate păstrate și depozitate în Ea [Voința Divină] ca garanții ale iubirii mele față de Cel care m-a creat. Fiica mea, să-i mulțumim Domnului și să depunem actele noastre în mâinile Sale ca garanții ale iubirii noastre, acestea fiind noi canale de haruri și comunicări ce se deschid între Dumnezeu și suflet și acesta este omagiul cel mai frumos care i se poate da Celui ce ne iubește atât de mult. De aceea, învață de la mine să-i mulțumești Domnului pentru tot ce dorește de la tine și în tot ce vrei să realizezi, cuvântul tău să fie: „Mulțumesc, o Doamne; așez totul în mâinile Tale”.

Dar, din moment ce am lăsat totul în FIATUL Divin și El domnea în mine, nu m-a lăsat niciodată în niciun moment din viața mea, Eu Îl purtam ca pe un triumf în sufletul meu mic, și oh, miracolele Vrerii Divine! Cu virtutea Sa conservatoare păstra ordinea tuturor actelor mele mici și mari, ca și cum ar acționa în mine, ca un triumf al Său și al meu. Așa că nu a pierdut niciodată amintirea niciunui singur act de-al meu și aceasta îmi dădea atât de multă glorie și onoare încât mă simțeam Regină, pentru că fiecare act de-al meu împlinit în Voința Divină era mai mult decât soarele, iar Eu am fost acoperită de lumină, de fericire, de bucurie; Ea îmi aducea Paradisul Său. Fiica mea, a trăi din Voința Divină ar trebui să fie dorința, așteptarea și aproape înflăcărarea tuturor, pentru că este atât de mare frumusețea care se dobândește și binele care se simte. Total opusă este voința umană: ea are „virtutea” de a mâhni sărmana făptură, o deprimă, formează întunecimea, [iar creatura] pășește pipăind, merge mereu poticnindu-se în a împlini bine și de multe ori pierde amintirea puținului bine pe care l-a făcut.

Deci, fiica mea, Eu am lăsat casa părintească cu detașare și curaj, pentru că m-am uitat numai la Vrerea Divină în care păstram fixată Inima mea și asta a fost suficient pentru tot. Dar în timp ce mergeam spre Templu, m-am uitat la întreaga Creație și oh, minune… am simțit pulsațiile Voinței Divine în soare, în vânt, în stele, în cer, sub pașii mei. Iar FIATUL Divin, care domnea în mine, porunci întregii Creații, care era ascunsă sub un văl, ca toate [creaturile] să mi se închine și să-mi dea onoruri ca Regină; și toți s-au închinat, oferindu-mi semne de supunere; chiar și și floarea mică a câmpului mi-a oferit mica sa stimă. Eu făceam ca totul să fie în sărbătoare, iar când, din necesitate, am părăsit orașul, Creația voia să-mi dea semne de onoare, iar Eu m-am simțit obligată să le poruncesc [tuturor] să stea la locul lor și să urmeze orânduiala Creatorului nostru.

Și acum, ascultă de Mama ta. Spune-mi: simți în inima ta bucurie, pace, detașare de toate și de toți? [Simți] curajul că poți să faci totul pentru a împlini Voința Divină, ca în tine să fie o sărbătoare continuă? Fiica mea, pacea, detașarea, curajul formează în suflet golul în care poate să stea Voința Divină, iar Ea, fiind de neatins de orice durere, aduce sărbătoare veșnică în făptură. De aceea, curaj, fiica mea, spune-mi că vrei să trăiești din Voința Divină și Mama ta se va gândi la toate.

Așadar, mâine te aștept să-ți spun modul cum m-am comportat în Templu.

Sufletul: Mama mea, lecțiile tale mă fascinează și îmi coboară în inimă.  Oh, tu care iubești atât de mult ca fiica ta să trăiască din Voința Divină, eliberează-mă de toate cu puterea ta, insuflă-mi curajul necesar pentru a mă determina să nu mai dau viață voinței mele, și cu încredere în tine îți voi spune: „Vreau să trăiesc din Voința Divină”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate actele tale ca garanție de iubire pentru mine, iar Eu le voi depozita în Voința Divină și tu vei spune de fiecare dată: „Te iubesc, Mama mea”.

Iaculatorie: Mamă Cerească, eliberează-mă de toate, pentru a mă ascunde în Voința lui Dumnezeu!