După aceasta, îmi amintesc că au trecut puține zile și m-am împărtășit; mi-am pierdut simțurile și am văzut Preasfânta Treime în Cer, prezentă înaintea mea. M-am prosternat imediat în prezența Lor, am adorat-o și mi-am mărturisit nimicul. Îmi amintesc că mă simțeam atât de cufundată în mine însămi încât nu îndrăzneam să spun niciun cuvânt, când o voce s-a auzit din mijlocul Lor și a spus: „Nu te teme, fă-ți curaj; am venit să-ți confirmăm că ești a noastră și să luăm în posesie inima ta”.
În timp ce această voce a spus aceasta, am văzut că Preasfânta Treime a coborât în inima mea și au pus stăpânire pe ea și acolo au format locuința Lor. Cine poate spune schimbarea care s-a întâmplat în mine? Mă simțeam îndumnezeită; nu mai trăiam eu, ci Ei trăiau în mine. Îmi părea că trupul meu ar fi fost ca o locuință și că înăuntru locuia Dumnezeul Cel Viu, pentru că eu simțeam prezența Sa reală. În interiorul meu simțeam în mod sensibil vocea Lor clară, care ieșea din interiorul meu și răsuna la urechile trupului; se întâmplă exact ca atunci când într-o încăpere există persoane care vorbesc, iar vocile lor se aud clar și distinct chiar și în afară.
De atunci nu am mai avut nevoie să merg în altă parte, în căutarea Lui Isus, pentru a-L găsi, ci Îl găseam în interiorul inimii mele; și când uneori se ascundea și mă duceam în căutarea Lui, dând un ocol în cer și pe pământ, căutându-L pe supremul și unicul meu Bine, în timp ce mă aflam în izbucnirea lacrimilor, în amploarea dorințelor, în durerile de nedescris că L-am pierdut, Isus ieșea din interiorul meu și îmi spunea: „Sunt aici cu tine, nu Mă căuta în altă parte”.
Eu, între mirarea și mulțumirea că L-am găsit, Îi spuneam: „Isuse al meu, cum, de-a lungul acestei dimineți m-ați făcut atât de mult să Vă caut peste tot ca să Vă găsesc, și Dumneavoastră stați aici? Cel puțin puteați să-mi spuneți, că nu m-aș fi îngrijorat atât de mult. Dulcele meu Bine, draga mea Viață, uitați-Vă puțin cât sunt de obosită, simt că nu mai am putere, simt că leșin. Oh, susțineți-mă în brațele Voastre, pentru că simt că mor”. Și astfel Isus mă lua în brațele Sale și mă lăsa să mă odihnesc, și în timp ce mă odihneam simțeam că îmi revin forțele pierdute.
Alteori, când Isus se ascundea și eu mergeam în căutarea Lui, se făcea simțit în interiorul meu și apoi, din interior ieșeau nu doar Isus, ci toate trei Persoanele Divine, și îi găseam când sub forma a trei Copii grațioși și deosebit de frumoși, când un singur trup și trei capete distincte, dar de aceeași asemănare și toți trei atrăgători. Cine poate spune mulțumirea mea, mai ales când îi vedeam pe cei Trei Copii și eu îi țineam pe toți Trei în brațele mele? Când îl sărutam pe unul, când pe altul, iar eu eram sărutată de Ei; când unul se sprijinea de un umăr, altul de celălalt și al treilea stătea în fața mea, iar în timp ce eram încântată de Ei, minunându-mă și privindu-i, din Trei devenea Unul singur.
Cealaltă uimire a mea era, atunci când mă aflam cu acești Trei Copii[în brațe], unul avea greutatea cât pentru toți Trei; simțeam foarte multă iubire pentru unul dintre acești Copii, cât față de toți Trei; toți Trei mă atrăgeau în același mod.
Pentru a termina de vorbit despre aceste căsătorii a trebuit să menționez câte ceva mai sus, iar pentru a continua narațiunea, spun acum.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.