Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină, iat-o pe fiica ta alături, ca să-ți urmeze pașii când intri în Templu. Oh, cât aș vrea ca Mama mea să ia sufletul meu mic și să-l închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu ca să mă izoleze de toți, în afară de Isus al meu și de dulcea Sa companie!

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, cât de dulce este șoapta ta pentru auzul meu, când spui că vrei să fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu vrei altă companie decât pe cea a lui Isus al tău și pe a mea! Ah, dragă fiică, faci să apară în Inima mea maternă bucuriile unei adevărate Mame și dacă mă vei face să simt toate acestea, sunt sigură că fiica mea va fi fericită, bucuriile mele vor fi și ale ei. Să ai o fiică fericită este cea mai mare bucurie, este gloria unei inimi materne.

Dar, ascultă-mă fiica mea. Eu am ajuns la Templu numai pentru a trăi din Voința Divină. Sfinții mei părinți m-au îmbrăcat de sărbătoare și m-au încredințat superiorilor Templului, consacrându-mă Domnului, iar în timp ce făceau aceasta, ei au cântat imnuri și profeții, care se refereau la viitorul Mesia. Oh, cum se bucura Inima mea! După ce mi-am luat – cu hotărâre –  rămas bun de la dragii și sfinții mei părinți, am sărutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija pe care au avut-o pentru copilăria mea și pentru multa iubire și sacrificiul că m-au consacrat Domnului. Prezența mea liniștită și curajoasă, fără plânsete, le-a insuflat și lor curajul și puterea de a mă lăsa [acolo] și de a pleca fără mine. Voința Divină stăpânea asupra mea și Își întindea împărăția în toate acele acte ale mele. Oh, puterea FIATULUI! Doar tu singură ai putut să-mi dai eroismul, pentru că deși micuță, am avut totuși puterea de a mă detașa de cei ce mă iubeau atât de mult și pe care îi vedeam că li se rupea inima despărțindu-se de mine.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă. Domnul a vrut ca Eu să mă închid în Templu, pentru ca împărăția Voinței Divine să se extindă în actele mele pe care trebuia să le împlinesc în Ea, și pentru ca să pregătesc cu actele mele umane terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului, precum și pentru Cerul care trebuia să se formeze asupra acestui teren al Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la toate responsabilitățile care erau obișnuite în acel loc sfânt; eram binevoitoare cu toți, niciodată nu am stârnit nimănui amărăciune sau tulburări. M-am supus la serviciile cele mai umile, nimic nu mi s-a părut greu, nici la măturat, nici la spălat vasele. Orice sacrificiu era pentru mine o onoare, o biruință; dar vrei să știi de ce?

   Eu nu m-am uitat la nimic, pentru mine totul era Voința lui Dumnezeu. Așadar, clopoțelul meu, care mă chema, era FIATUL: Eu auzeam sunetul misterios al Vrerii Divine, care mă chema în sunetul clopoțelului, iar Inima mea se bucura și alergam pentru a merge unde mă chema FIATUL. Regula mea era Voința Divină. Pe superiorii mei îi vedeam ca pe conducătorii unei Vreri sfinte; deci pentru mine clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și cele mai umile, erau bucurii și sărbători pe care mi le pregătea FIATUL Divin care, extinzându-se chiar și împrejurul meu, mă invita să-Și răspândească Voința pentru a-Și forma împărăția în cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am făcut ca și marea care ascunde tot ce deține și nu expune la vedere altceva decât apă. Așa am făcut și Eu, ascundeam totul în marea imensă a FIATULUI Divin, nu vedeam nimic altceva decât marea Voinței Divine și de aceea toate lucrurile îmi aduceau doar bucurii și sărbătoriri.

Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate sufletele. Eu nu știam să fac nimic fără fiica mea. Împărăția Voinței Divine, o pregăteam tocmai pentru fiii mei. Oh, dacă toate sufletele consacrate Domnului în locurile sfinte, ar face să dispară totul în Voința Divină, cât de fericite ar fi! Ar transforma comunitățile în foarte multe familii cerești și ar popula pământul cu foarte multe suflete sfinte. Așadar, sfințenia constă în împlinirea Voinței Divine, în oricare misiune încredințată lor [persoanelor consacrate] și nu în preocupările lor lumești, pentru că Ea este liniștea sufletelor, puterea și sprijinul în sacrificiile cele mai dure. Dar, vai de mine, cu durere de Mamă trebuie să dau mărturie de câte amărăciuni, tulburări și discordii există!

Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase lecțiile tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog să extinzi în mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești împrejur, astfel încât fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască altceva decât Voința Divină, și străbătând-o mereu, să poată cunoaște secretele Sale, bucuriile Sale și fericirea Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei oferi douăsprezece acte de iubire, în onoarea celor doisprezece ani pe care i-am trăit în Templu, rugându-mă să te primesc în uniunea actelor mele.

Iaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul sacru al Voinței lui Dumnezeu!