Sufletul către Fecioară: Iată-mă din nou dragă Mamă Cerească pe genunchii tăi materni. Inima îmi bate puternic, foarte puternic, tânjesc de iubire din dorința de a auzi lecțiile tale frumoase, de aceea dă-mi mâna și ia-mă în brațele tale, în care petrec momente de paradis și mă simt fericită. Oh, cât [de mult] aștept să aud vocea ta! O nouă viață îmi copleșește inima. Așadar, vorbește-mi, iar eu îți promit să pun în practică învățăturile tale sfinte.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă ai ști cât de mult îmi place să te țin strâns în brațele mele, sprijinită de Inima mea maternă pentru a te determina să asculți enigmele cerești ale FIATULUI Divin! Și dacă tu vrei atât de mult să mă asculți, acestea sunt de fapt suspinele mele cele care produc aceasta în inima ta, așadar, este Mama ta cea care o vrea pe fiica ei, care vrea să-ți încredințeze secretele ei și să-ți povestească cum a lucrat în Ea Voința Divină. Fiica inimii mele acordă-mi atenție, este Inima mea de mamă cea care vrea să se destăinuie fiicei ei. Vreau să-ți destăinui secretele mele care până acum nimănui nu au fost dezvăluite, pentru că nu era încă momentul în care Dumnezeu, dorind să răspândească făpturilor haruri surprinzătoare pe care nu le acordase în întreaga istorie a lumii, vrea să fie cunoscute minunile FIATULUI Divin și ceea ce poate lucra în ființa umană dacă se lasă stăpânită. De aceea vrea să mă prezinte ca model tuturor, pentru că am avut marea onoare de a-mi forma toată viața în Voința Divină.

Așadar, să știi, fiica mea, că de îndată ce am fost concepută, Divinitatea a sărbătorit, Cerul și pământul m-au sărbătorit și m-au recunoscut drept Regina lor. Eu am rămas atât de unită cu Creatorul meu, încât mă simțeam ca o stăpână pe domeniile divine. Eu nu am cunoscut ce înseamnă să fiu separată de Creatorul meu. Acea Vrere Divină care domnea în mine, domnea și în Ei și nu puteam fi nedespărțiți. Și în timp ce totul era surâs și sărbătoare între mine și Ei, Eu vedeam că nu se puteau încrede în mine dacă nu ar fi avut o dovadă. Fiica mea, încercarea este steagul care dovedește victoria. Încercarea pune în siguranță toate bunurile pe care Dumnezeu vrea să ni le dea, încercarea maturizează și pregătește sufletul pentru a dobândi mari împliniri, chiar și Eu vedeam necesitatea acestei încercări pentru că voiam să atest Creatorului meu, în schimbul atâtor mări de haruri pe care El mi le dădu-se, un act al fidelității mele care m-a costat sacrificiul total al vieții mele. Cât de frumos este de a putea spune: „M-ai iubit și te-am iubit!” Dar fără încercare nu se poate spune niciodată.

Deci, să știi, fiica mea, că FIATUL Divin m-a determinat să cunosc creația omului inocent și sfânt; pentru el totul era fericire; el a ținut ordinea asupra întregii Creații și toate elementele erau ascultătoare la indicațiile lui. În Adam domnea Vrerea Divină, iar în virtutea Ei și el era nedespărțit de Creatorul lui. La atâtea bunuri pe care Dumnezeu i le-a dat și pentru a avea un act de fidelitate din partea lui Adam, i-a poruncit ca numai un singur fruct să nu atingă din toate câte erau în acel Eden pământesc. Era încercarea pe care Dumnezeu o voia pentru a confirma inocența sa, sfințenia și fericirea sa și pentru a-i da dreptul de a comanda asupra întregii Creații. Dar Adam nu a fost fidel în această încercare și nefiind credincios, Dumnezeu nu s-a putut încrede în el; și de aceea a pierdut comanda, inocența, fericirea și se poate spune că a răsturnat lucrarea Creației.

Dar să știi, fiica inimii mele, cunoscând gravitatea și marele rău al voinței umane în Adam și în toți urmașii lui, Eu, Mama ta Cerească, deși abia concepută, am plâns amarnic cu lacrimi afectuoase asupra omului căzut; iar Vrerea Divină, văzându-mă plângând, mi-a cerut ca dovadă Să-i cedez voința mea umană. FIATUL Divin mi-a spus: „Nu îți cer un fruct ca lui Adam, nu, nu, dar îți cer voința ta; tu o vei ține ca și cum n-o vei avea, iar supremația Vrerii Mele Divine care îți va fi viață, va fi sigur că va face ceea ce va vrea cu tine”. Astfel FIATUL Suprem a făcut al patrulea pas în sufletul meu cerându-mi ca încercare voința mea, așteptând de la mine FIATUL meu și acceptarea unei asemenea încercări.

Așadar, mâine te aștept din nou pe genunchii mei, pentru a asculta efectul încercării întrucât vreau să o imiți pe Mama ta, iar ca Mamă te rog să nu-i refuzi niciodată nimic lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi sacrificii care ar dura toată viața. Nu te îndepărta niciodată de încercarea pe care o vrea Dumnezeu de la tine. Fidelitatea ta este chemarea planului divin asupra ta, este reflexia virtuților Sale, deoarece multe persoane fac din suflet capodopera Ființei Supreme. Se poate spune că încercarea împrumută [așază] materia primă în mâinile divine pentru a împlini lucrarea Lor în ființa umană. Și cine nu este fidel în această încercare, Dumnezeu nu știe cum să se comporte cu el, deoarece acesta pune în dezordine lucrările cele mai frumoase ale Creatorului său. De aceea, fiica mea dragă, fii atentă. Dacă tu vei fi fidelă în încercare, o vei face mai fericită pe Mama ta. Nu mă face să fiu îngândurată, dă-mi cuvântul, iar Eu te voi conduce, te voi sprijini în toate ca pe o fiică a mea.

Sufletul: Mamă sfântă, cunosc slăbiciunea mea dar bunătatea ta maternă îmi dă o așa încredere încât sper totul de la tine și cu tine mă simt în siguranță, ba chiar, așez în mâinile tale materne aceleași încercări pe care Dumnezeu le va dispune pentru mine, ca tu să-mi dai toate acele haruri ca să nu anihilez planurile divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei materni și îmi vei aduce toate durerile tale, ale sufletului și ale trupului; îi vei aduce totul Mamei tale, iar Eu le voi binecuvânta, ca în acestea să pătrundă puterea, lumina și harul de care este nevoie.

Iaculatorie: Mamă Cerească, ia-mă în brațele tale și scrie în inima mea: FIAT, FIAT, FIAT!