Voința Divină

Sufletul către Regina Cerească: Iată-mă din nou la tine, draga mea copiliță, în casa din Nazaret: Vreau să fiu spectatoarea copilăriei tale, vreau să-ți dau mâna în timp ce faci primii pași și vorbești cu mama ta sfântă și cu tatăl tău Ioachim. Micuță cum ești, după ce ai mai crescut și ai început să mergi, o ajuți pe Sfânta Ana în micile treburi. Mămica mea, cât îmi ești de dragă și cât de grațioasă ești! Dă-mi lecțiile tale, ca să urmez copilăria ta și să învăț de la tine să trăiesc chiar și în micile acțiuni umane, în împărăția Voinței Divine.

Lecția micii Regine a Cerurilor: Draga mea fiică, unica mea dorință este să o țin aproape pe fiica mea. Fără tine mă simt singură și nu am cui să încredințez secretele mele. Prin urmare, acestea sunt grijile mele materne, care caută să o aibă cât mai aproape pe fiica mea și pe care o țin în Inimă, pentru a-i da lecțiile mele și așa să o fac să înțeleagă cum se trăiește în împărăția Voinței Divine. Dar în ea nu intră vrerea umană: aceasta rămâne strivită în actul de a suporta o moarte permanentă în fața luminii, a sfințeniei și a puterii Voinței Divine. Dar tu crezi că vrerea umană rămâne tristă pentru că Vrerea Divină o ține în actul de a muri continuu? Ah, nicidecum; mai degrabă se simte fericită, fiindcă peste voința sa muritoare renaște și răsare victorioasă și triumfătoare Voința Divină care îi aduce bucurie și fericire fără sfârșit. Este suficient să se înțeleagă, dragă fiică, ce înseamnă să fii încercată și dominată de Ea [Voința Divină] ca făptura să-și deteste atât de mult propria voință, încât, mai degrabă să se rupă bucăți decât să iasă din Voința Divină!

Și acum, ascultă-mă, eu am plecat din Cer doar ca să împlinesc Voința Veșnicului [Dumnezeu] și deși aveam în mine Cerul meu, care era Voința Divină și eram nedespărțită de Creatorul meu, totuși îmi plăcea să stau în Patria Cerească; și mai mult de atât, având Voința Divină în mine, Eu aveam drepturile de fiică, de a sta cu Ei și de a fi legănată ca o copiliță în brațele Lor paterne și de a participa la toate bucuriile, fericirile, bogățiile și sfințenia, pe care cele trei Persoane Divine le dețineau și pe care aș fi putut să le iau și să mă umplu de ele atât de mult încât să nu le mai pot conține.

Ființa Supremă se bucura să mă vadă că mă umpleam de bunurile Lor fără teamă, ba chiar cu mare iubire; Eu nu eram uimită că mă lăsau să iau ce voiam. Eram fiica lor, ne însuflețea aceeași voință: ceea ce voiau Ei, voiam și Eu. Așadar, simțeam că proprietățile Tatălui meu Ceresc erau ale mele. Singura diferență era că Eu eram mică și nu puteam nici să îmbrățișez, nici să iau toate bunurile Lor; și câte luam, rămâneau atât de multe, încât nu aveam capacitatea să le cuprind, pentru că eram mereu o creatură; în schimb Divinitatea era mare, imensă și într-un singur act îmbrățișa totul.

   Prin urmare, în ciuda acestui fapt, de îndată ce mă făceau să înțeleg că trebuia să mă lipsesc de bucuriile Lor cerești și de îmbrățișările inocente pe care ni le dădeam, Eu plecam din Cer fără întârziere și mă întorceam în mijlocul părinților mei dragi. Ei mă iubeau mult. Eu eram foarte drăgălașă, atrăgătoare, veselă, liniștită și plină de grație copilărească, încât le captam afecțiunea. Toți erau concentrați asupra mea, eram bijuteria lor, când mă luau în brațe simțeau lucruri neobișnuite și o Viață divină care palpita în mine.

Dar, fiica Inimii mele, trebuie să știi cum a început viața mea aici jos: Voința Divină își întindea împărăția Sa în toate actele mele, iar rugăciunile mele, cuvintele, pașii, hrana, când dormeam, când o ajutam pe mama mea în micile treburi, totul era însuflețit de Voința Divină. Și din moment ce te-am purtat mereu în Inima mea, te-am numit fiica mea. În toate actele mele le chemam pe ale tale, astfel ca în actele tale, chiar și în cele nesemnificative, să se extindă împărăția Vrerii Divine. Ascultă cât te-am iubit: dacă mă rugam, chemam rugăciunea ta în a mea, astfel ca a ta și a mea să fie confirmate de o singură valoare și putere, care era valoarea și puterea Voinței Divine; dacă vorbeam, chemam cuvântul tău; dacă mergeam, chemam pașii tăi și când făceam micile acțiuni omenești indispensabile naturii umane, cum ar fi: să aduc apă, să mătur, să ajut, să-i dau lemne mamei mele pentru a aprinde focul și multe alte lucruri asemănătoare, chemam aceste acte ale tale, ca să fie confirmate de o Voință Divină, iar în ale mele și în actele tale să se extindă împărăția Sa.

   Iar în timp ce te chemam pe tine în fiecare act de-al meu, tot așa chemam Cuvântul Divin să coboare pe pământ. Oh, cât te-am iubit fiica mea! Voiam actele tale în ale mele, ca tu să fii fericită și pentru a te determina să domnești împreună cu mine. Și oh! de câte ori te chemam pe tine și actele tale, dar cu cea mai mare durere a mea, ale mele rămâneau izolate, iar pe ale tale le vedeam ca fiind pierdute în voința ta umană. Ce lucru îngrozitor este să spui că, ele formau o împărăție, nu divină, ci umană: împărăția viciilor și împărăția păcatului, a nefericirii și a nenorocirii. Mama ta plângea din cauza nenorocirii tale și din cauza fiecărui act de voință umană pe care tu îl faci, cunoscând regatul nefericit unde te duc ele. Lacrimile mele încă se varsă pentru ca tu să înțelegi marele rău pe care îl faci. De aceea, ascultă de Mama ta; dacă tu vei împlini Voința Divină, pe dreptate îți vor fi date bucuria și fericirea; totul va fi în comun cu Creatorul tău; slăbiciunile, mizeriile vor dispărea de la tine și apoi vei fi cea mai dragă dintre fiicele mele; te voi ține în propria mea împărăție, ca să trăiești mereu în Voința Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, cine poate să suporte să te vadă plângând și să nu asculte lecțiile tale sfinte? Eu promit din toată inima, mă oblig să nu mai fac niciodată, [dar] niciodată și deloc voința mea; dar tu, Mamă Divină, nu mă lăsa niciodată singură, ca imperioasa ta prezență să o strivească pe mea, pentru a mă determina să domnesc mereu, mereu în Voința lui Dumnezeu.

Propunere: Astăzi, ca să mă onorezi, îmi vei da toate actele tale pentru a mă însoți în copilăria mea, spunându-mi trei acte de iubire în memoria celor trei ani pe care Eu i-am trăit cu mama mea, Sfânta Ana.Iaculatorie: Regină puternică, răpește inima mea pentru a o închide în Voința lui Dumnezeu!