Aflându-mă foarte suferindă, iubitorul meu Isus a venit și și-a așezat brațul în jurul gâtului meu, pentru a mă susține. Deci, stând aproape de El, am început să fac obișnuitele mele adorații la toate sfintele Sale membre, începând de la Preasfântul Său cap. În timp ce făceam acestea, mi-a spus: „Aleasa Mea, mi-e sete, lasă-Mă să-Mi potolesc setea în iubirea ta, pentru că nu Mă mai pot abține”. Și luând aspect de Copil, s-a lăsat în brațele mele și a început să soarbă; părea că i-ar plăcea foarte mult și astfel a fost complet alinat și saturat.

            După aceea, dorind să glumească cu mine, îmi străpungea inima dintr-o parte într-alta, cu o lance pe care o ținea în mână. Simțeam o durere cumplită, dar ah, cât de mulțumită eram că sufăr, mai ales pentru că erau propriile mâini ale singurului și unicului meu Bine, care îmi dădeau suferința, iar eu Îl incitam să mă chinuie și mai mult, atât de mari erau plăcerea și dulceața pe care le simțeam. Și binecuvântatul Isus, pentru a mă mulțumi mai mult, mi-a smuls inima, luând-o în mâinile Sale, și cu aceeași lance a deschis-o făcând-o jumate-jumate, și a găsit o cruce strălucitoare și albă, a luat-o în mâinile Sale mulțumindu-se foarte mult și mi-a spus:

„Această cruce a fost produsă de iubirea și puritatea cu care suferi. Sunt mulțumit foarte mult de modul prin care suferi, încât nu doar Eu, ci Îi chem și pe Tatăl și pe Duhul Sfânt să se încânte și Ei cu Mine”.

            Într-o clipă am aruncat o privire și am văzut Trei Persoane, care, înconjurându-mă, se încântau privind această cruce. Iar eu, lamentându-mă Lor, am spus:„Dumnezeule mare, e prea mică suferința mea, nu sunt mulțumită doar de cruce, dar vreau și spinii și cuiele, și dacă eu nu le merit pentru că sunt nedemnă și păcătoasă, Voi, cu siguranță, puteți să-mi dați acele stări încât să le merit”.

            Și Isus, trimițându-mi o rază de lumină spirituală, m-a făcut să înțeleg că voia să-mi spovedesc vinovățiile. Mă simțeam aproape anihilată în fața acelor Trei Persoane Divine, dar Umanitatea Domnului nostru îmi inspira încredere, astfel că, adresându-mă Lui, am spus „Confiteor”, și apoi am început să-mi spovedesc vinovățiile.

Deci, în timp ce mă aflam complet cufundată în mizeriile mele, din mijlocul Lor s-a auzit o voce care spunea: „Te iertăm, iar tu, nu mai păcătui”. Mă așteptam să primesc dezlegarea de la Domnul nostru, dar când era mai bine, a dispărut. Puțin după, s-a reîntors răstignit și mi-a împărtășit durerile crucii.