Când Confesorul mi-a impus ascultarea că nu mai trebuie să stau la pat, am început să mă opun și i-am spus Domnului: „Ce vrei de la mine? Nu pot, pentru că ascultarea nu vrea. Dacă Dumneavoastră vreți, dați-i lumină Confesorului și atunci eu sunt pregătită să fac ceea ce vreți”; și am rămas o noapte întreagă contrastând cu Domnul. Când venea îi spuneam: „Dragul meu Isus, ai răbdare, nu veni, că ascultarea nu-mi permite să mă faceți părtașă la suferințe”. Până dimineață învingeam eu; mă simțeam eliberată de suferințe, când într-o clipă Domnul a venit și m-a tras atât de aproape de El, încât nu am putut să-i rezist; mi-am pierdut simțurile și m-am aflat împreună cu Isus, dar atât de aproape încât oricât de mult m-aș fi opus, nu mă puteam detașa de El.
Stând cu Isus mă simțeam complet anihilată și am avut o anumită îmbujorare din cauza opunerii[1] pe care i-o făcusem noaptea. I-am spus: „Mire Sfânt, iartă-mă; este Confesorul cel care vrea așa”; iar El mi-a zis: „Nu te teme; când este (vorba de) ascultare, Eu nu Mă ofensez – a continuat -. Vino, vino la Mine; azi este anul nou și vreau să-ți dau cadoul”, (tocmai în acea dimineață a fost prima zi a anului)[2]. Așa că și-a apropiat buzele Sale foarte pure aproape de ale mele și a turnat un lapte foarte dulce, m-a sărutat și, luând un inel din interiorul coastei[3], mi-a spus: „Astăzi vreau să-ți arăt inelul pe care ți l-am pregătit pentru când Mă voi căsători cu tine”.
Apoi mi-a spus: „Spune-i Confesorului că este Voința Mea de a continua să rămâi la pat; și ca semn că sunt Eu, spune-i că este război între Italia și Africa, iar dacă el îți va impune ascultarea de a continua să suferi, voi face să nu se întâmple nimic: ambele părți se vor împăca”.
Chiar în momentul de a spune aceste cuvinte, m-am simțit înconjurată cu o haină de suferințe, și nu am mai putut să mă eliberez singură. Am gândit în sinea mea: „Ce va spune Confesorul?” Dar nu mai era în puterea mea[4]. Acel lapte pe care Isus l-a turnat în mine, îmi producea o astfel de iubire față de El încât mă simțeam fără putere, și simțeam atâta îndestulare și dulceață că după ce a venit Confesorul, mi-am revenit din acea stare și când familia mi-a adus mâncare, mă simțeam atât de plină, încât mâncarea nu cobora. Dar pentru a asculta, pentru că așa voia, am luat puțin și imediat am fost obligată să-l dau înapoi, dar amestecat cu acel lapte dulce pe care mi l-a dat Isus. Și Isus, aproape glumind, mi-a spus: „Nu îți este suficient ceea ce ți-am dat? Încă nu ești mulțumită?”
M-am înroșit toată, dar imediat i-am spus: „Ce vrei de la mine? Este ascultarea”.
Când a venit, Confesorul a început să se îngrijoreze și să-mi spună că eram neascultătoare, sau îmi spunea că era o boală; că dacă ar fi fost ceva din partea lui Dumnezeu, m-ar fi făcut să ascult; de aceea, în loc să chem Confesorul, trebuia să-i chem pe medici. Când el a terminat de zis, eu i-am spus tot ce mi-a spus Domnul, cum am menționat mai sus, și el mi-a zis că era adevărat, că era război între Africa și Italia: „Vom vedea dacă nu se va face nimic!” Și așa a fost convins să mă lase să sufăr în continuare.
După aproximativ patru luni, într-o zi a venit Confesorul și mi-a zis că a sosit vestea despre războiul dintre Africa și Italia, care, fără să-și provoace daune una alteia, s-au împăcat. Astfel Confesorul a rămas și mai convins și m-a lăsat în pace.
[1] Adică, dificultate, opuneri.
[2] A fost 1 Ianuarie 1888.
[3] Aceste particularități, că Isus ia un inel din Coasta Sa, confirmă că sărutările, mângâierile, inelele, „a suge din coasta lui Isus” sau „a turna în gura Luisei” lichid amar sau „lapte” foarte dulce și alte gesturi sau manifestări de iubire ale Domnului față de Luisa, sunt toate de natură pur spirituală și simbolică. Este vorba de un limbaj creat din simboluri. Chiar ea indică uneori semnificația (De exemplu, Vol. 3, 23 și 25.04.1900).
[4] A se elibera singură din acea stare de moarte.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.