Voința Divină

[O, Isuse al meu, suntem deja la miezul nopții; auzi cum dușmanii se apropie, iar Tu, resemnându-Te și ștergându-Ți Sângele, fortificat de mângâierile primite, mergi din nou la discipolii Tăi, îi chemi, îi mustri, îi duci împreună cu Tine și mergi înaintea dușmanilor, vrând să repari cu promptitudinea Ta, încetineala mea, nepăsarea și lenea, în a lucra și a pătimi din iubire pentru Tine.

Dar, o, dulce Isuse, Binele meu, ce scenă mișcătoare văd! Primul pe care îl întâlnești este perfidul Iuda, care, apropiindu-se de Tine și punându-și brațele în jurul gâtului [Tău], Te salută și Te sărută; iar Tu, Iubire foarte pătrunzătoare a tuturor mădularelor, nu disprețuiești să săruți acea față infernală, îl îmbrățișezi și îl strângi la Inima Ta, vrând să-l smulgi din iad cu noi semne de iubire… Isuse al meu, cum e posibil să nu Te iubească? Tandrețea Iubirii Tale este atât de mare, încât ar trebui să frângă orice inimă să Te iubească și totuși (făpturile) nu Te iubesc! Iar Tu, o, Isuse al meu, în acest sărut al lui Iuda, suportându-l, repari trădările, prefăcătoriile, înșelăciunile sub aspectul prieteniei și sfințeniei, mai ales ale preoților. Apoi, sărutul Tău arată că nici unui păcătos, cu condiția să vină la Tine umilit, nu îi vei refuza iertarea.

Preatandrul meu Isus, deja Te dai în mâna dușmanilor, dându-le putere să Te facă să suferi, ceea ce vor ei… Și eu, o, Isuse al meu, mă dau în mâinile Tale, astfel ca Tu să poți face din mine în mod liber, ceea ce îți place mai mult și împreună cu Tine, vreau să urmez Voința Ta, reparările Tale și să sufăr durerile Tale. Vreau să stau mereu în jurul Tău, astfel încât să nu fie ofensă pe care eu să nu o repar, amărăciune pe care eu să nu o îndulcesc, scuipături și palme, pe care le primești, care să nu fie urmate de un sărut și mângâiere a mea. În căderile pe care le vei avea, mâinile mele vor fi gata mereu să Te ajute pentru a Te ridica. Astfel că, vreau să stau mereu cu Tine, o, Isuse al meu, nici măcar un minut nu vreau să Te las singur; iar pentru a fi mai sigură, așază-mă înăuntrul Tău, iar eu o să stau în mintea Ta, în privirile Tale, în Inima Ta și în Tine însuți, pentru a face ca ceea ce faci Tu, să pot face și eu. Așa voi putea să-Ți țin o fidelă companie și nimic nu-mi va putea scăpa din durerile Tale, pentru a-Ți da pentru toate, preschimbarea mea de iubire.

Dulcele meu Bine, voi sta lângă Tine pentru a Te apăra, pentru a învăța învățăturile Tale, pentru a număra cuvintele Tale unul câte unul… Ah, cum îmi coboară dulce în inimă cuvântul pe care i l-ai adresat lui Iuda! „Prietene, de ce ai venit?” și aud că și mie îmi adresezi același cuvânt, nechemându-mă prieten, ci îmi dai dulcele nume de fiică: „Fiică, de ce ai venit?” pentru a mă auzi răspunzând: „Isuse, ca să Te iubesc”.]

„De ce ai venit?”, mă întrebi când mă rog, „De ce ai venit?”, îmi repeți din Ostia Sfântă; „De ce ai venit?”, dacă lucrez, dacă mănânc, dacă sufăr, dacă dorm… Ce frumoasă rechemare pentru mine și pentru toți! Dar câți la întrebarea Ta, răspund: „Vin să Te ofensez”. Alții, prefăcându-se că nu Te aud, fac orice fel de păcat și răspunzând la al Tău „De ce ai venit?” cu: să mă duc în iad… Cât Te compătimesc, o, Isuse al meu! Aș vrea să iau aceleași funii cu care Te leagă dușmanii Tăi, pentru a lega aceste suflete și pentru a-Ți evita această durere.

[Dar din nou aud vocea Ta preatandră care spune, în timp ce mergi înaintea dușmanilor: „Pe cine căutați?”, iar aceia răspund: „Pe Isus Nazarineanul”; iar Tu le spui: „EU SUNT”. Doar cu acest cuvânt Tu spui tot și Te faci cunoscut pentru ceea ce ești, astfel că dușmanii tremură și cad ca morți la pământ; iar Tu, Iubire care nu are egal, repetând din nou „EU SUNT”, îi rechemi la viață, iar Tu însuți Te dai în puterea dușmanilor. Dar ei, perfizi și nerecunoscători, în loc să cadă umili și cutremurați la picioarele Tale și să-Ți ceară iertare, abuzând de bunătatea Ta și disprețuind miracole și haruri, pun mâinile pe Tine și cu funii și lanțuri Te leagă, Te strâng, Te aruncă la pământ, Te calcă în picioare, Îți smulg părul…, iar Tu, cu o răbdare nemaiîntâlnită, taci, suferi și repari ofensele celor care cu toate că au văzut miracolele, se încăpățânează și mai mult și nu se supun Harurile Tale. Cu funiile și lanțurile, implori de la Tatăl harul de a rupe lanțurile păcatelor noastre și ne legi cu lanțul dulce al Iubirii. Și lui Petru, care vrea să Te apere, tăindu-i urechea lui Malco, îl corectezi cu iubire, vrând astfel să repari cu aceasta operele bune care nu sunt făcute cu o sfântă prudență sau care, din prea mult zel, cad în păcat.

Prearăbdătorul meu Isus, aceste funii și lanțuri, par a înfrumuseța și mai mult Persoana Ta Divină: fruntea Ta devine mai maiestuoasă, așa încât atrage chiar și atenția dușmanilor Tăi, ochii Tăi plini de lumină sunt mai strălucitori, Fața Ta divină se prezintă într-o pace și o supremă dulceață, încât înșiși călăii Tăi se îndrăgostesc; cu accentele Tale suave și pătrunzătoare, deși puține, îi faci să tremure, astfel că, dacă îndrăznesc să Te ofenseze, este pentru că Tu însuți le-o permiți… O, Iubire înlănțuită și legată, oare vei permite ca Tu să fii legat pentru mine, arătând mai multă iubire față de mine, iar eu, fiica ta mică, să stau fără lanțuri? Nu, nu, dimpotrivă, leagă-mă cu însele lanțurile și funiile Tale și cu mâinile Tale Preasfinte. De aceea, Te rog, să legi, în timp ce sărut fruntea Ta divină, toate gândurile mele, ochii, urechile, limba, inima mea, sentimentele mele și pe mine însămi, iar împreună [cu mine] leagă toate creaturile, astfel încât, simțind dulcețurile iubitoarelor Tale lanțuri, să nu mai îndrăznească să Te ofenseze.

Binele meu dulce, deja este ora unu… Mintea mea începe să ațipească; voi face tot posibilul să mă mențin trează, dar, dacă somnul mă surprinde, mă las în Tine pentru a urma ceea ce faci Tu, ba chiar o vei face Tu însuți în mine. În Tine las gândurile mele, pentru a Te apăra de dușmanii Tăi, respirația mea, pentru curaj și companie, bătăile inimii mele să-Ți spună mereu că Te iubesc și pentru a compensa iubirea pe care alții nu Ți-o oferă, picăturile sângelui meu, pentru a-Ți da reparare și a-Ți restitui onoarea și stima pe care Ți le vor lua cu insulte, scuipături și palme. Isuse al meu, binecuvântează-mă și fă-mă să dorm în adorabila Ta Inimă, iar din bătăile Inimii Tale accelerate de Iubire sau de durere, mă voi trezi deseori și astfel nu vom întrerupe niciodată compania noastră; așa rămânem înțeleși, o, Isuse!]