[Isus] continua să-mi păstreze inima mea în Inima Sa și din când în când se hotărăște să mi-o arate, sărbătorind de parcă ar fi obținut ceva valoros și în aceste zile, trezindu-mă în afara mea, în partea care corespunde inimii, în loc de inimă văd lumina pe care binecuvântatul Isus mi-a trimis-o în aceste trei respirații.
Așadar, în această dimineață, când a venit, arătându-mi Inima Sa, mi-a spus: „Iubita Mea, ce ai dori, Inima Mea sau a ta? Dacă o vrei pe a Mea, îți va fi mai acceptabil să suferi; dar să știi că am făcut acest lucru pentru a te determina să treci la o altă stare, deoarece atunci când se ajunge la uniune, se trece într-o altă stare, care este cea a mistuirii, iar sufletul, pentru a trece la această stare de mistuire perfectă, are nevoie, ori de Inima Mea pentru a trăi, ori de a lui, complet transformată în a Mea, altfel nu poate trece la această stare de mistuire”.
Și eu, cu toată teama, am răspuns: „Iubirea mea dulce, voința mea nu mai este a mea, ci a Ta, fă ce vrei și voi fi mai mulțumită”. După aceea, mi-am amintit de unele dificultăți ale Confesorului, iar Isus, cunoscându-mi gândul, mi-a arătat ca și cum aș fi în interiorul unui cristal și asta îi împiedica pe alții să vadă ce lucrează Domnul în mine, și apoi a adăugat: „Doar la reflexiile luminii se cunoaște ce conține cristalul în interior, așa este și pentrutine. Cine are lumina credinței, își va da seama de ceea ce lucrez în tine, dar dacă nu, va vedea lucrurile în mod obișnuit”.
În această dimineață, aflându-mă în afara mea și negăsindu-L pe supremul meu Bine, a trebuit să tot înconjur în căutarea Sa; am obosit până am simțit că leșin, mi-am dat seama că mă sprijinea din spate. Deci mi-am întins mâna și l-am tras în fața mea, spunându-i: „Iubitul meu, știi că nu pot să stau fără Tine, totuși mă faci să aștept atât de mult, până când nu mai rezist. Spune-mi cel puțin, care este cauza? Cu ce Te-am ofensat, că mă supui torturilor atât de sfâșietoare, martiriilor atât de dureroase, reprezentând privarea de Tine?”
Iar Isus, întrerupându-mi vorbirea, mi-a spus: „Fiica Mea, fiica Mea, nu mări și mai mult chinurile Inimii Mele, care se află în luptă continuă din cauza violențelor pe care toată lumea mi le provoacă continuu, până la cea mai înaltă intensitate. Nelegiuirile oamenilor îmi provoacă violență, încât atrăgând dreptatea asupra lor, Mă forțează să-i pedepsesc, iar dreptatea, contrazicându-se într-o continuă luptă cu iubirea pe care o am față de oameni, îmi sfâșie Inima atât de dureros încât Mă face să mor continuu!
Atunci când vin, Mă constrângi, iar tu cunoscând pedepsele pe care le dau, nu ești liniștită, nu, ba chiar Mă silești, Mă obligi și nu vrei să pedepsesc, iar Eu, știind că nu poți face altfel în prezența Mea, ca să nu-mi expun Inima la o luptă mai aprigă, mă abțin să vin. Prin urmare, nu Mă obliga să vin deocamdată; lasă-mă să-mi revărs furia și nu-mi spori durerile cu vorbirea ta. În rest nu vreau să te gândești [la nimic], pentru că smerenia desăvârșită, sublimă, este aceea de a pierde orice rațiune și de a nu discuta de ce și cum, ci să te descompui în propriul tău nimic și, în timp ce [sufletul] face aceasta, fără să-și dea seama, se găsește dizolvat în Dumnezeu și, prin urmare, produce în sufletuniunea cea mai intimă și iubirea desăvârșită pentru Binele suprem. Sufletul dobândește cel mai mare avantaj, pentru că, pierzându-și propria rațiune, dobândește rațiunea divină și pierzând orice părere de sine, adică dacă este rece sau cald, dacă lucrurile care i se întâmplă sunt favorabile sau adverse, el va fi interesat și va dobândi un limbaj care este cu totul ceresc și divin. Mai mult de atât, umilința produce în suflet o haină de siguranță, astfel încât, învăluit în această haină de siguranță, sufletul rămâne în calmul cel mai profund, înfrumusețându-se complet, pentru a-i face pe plac amabilului și iubitului său Isus”.
Cine poate spune cât de surprinsă am fost de spusele Sale? Nu am avut niciun cuvânt să-i răspund. Deci, după un timp a dispărut și m-am regăsit în mine, liniștită, da, dar foarte îndurerată, mai întâi pentru chinurile și luptele în care se afla dragul meu Isus și apoi de teamă că El nu va veni. Cine va putea rezista? Cum o să mă suport pe mine însămi pentru absența Sa? Ah, Doamne, dă-mi putere de a îndura un martiriu atât de dur, atât de insuportabil pentru bietul meu suflet! În rest, spune ce vrei, că eu voi face tot posibilul, voi încerca în toate modurile, voi folosi toate trucurile pentru a Te face să vii.
